Vatican

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la Statul Vatican. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Vatican (dezambiguizare).


(Steag)	(Stemă)

Deviză naţională: Nu are

Imn naţional: Inno e Marcia Pontificale

Capitala Vatican¹
41°54′N 12°27′E

Oraş principal Vatican¹

Limba oficială Limba latină²

Guvernământ

Şeful statului
Secretar de Stat
Guvernator

Monarhie electivă
Papa Benedict al XVI-lea
Tarcisio Bertone
Giovanni Lajolo

Independenţă
-Semnat Tratatul de la Lateran
11 februarie 1929

Suprafaţa
• Total
• Apă (%) 0.44 km² (Locul 194)
0.0

Populaţie
• estimat 2005
• Densitate 925 (Locul 194)
2,093/km² (Locul 3)

Moneda Euro (€ EUR)

Fus orar
• Vara CET (UTC+1)
CEST (UTC+2)

Domeniu web

.va

Prefix telefonic +379

¹Vaticanul este un oraş-stat.
²Folosită în scopuri oficiale. Sunt folosite şi limbile italiană, germană, engleză, spaniolă, franceză şi portugheză, dar limba italiană este cel mai des folosită. Limba gărzii elveţiene este germana.

Vatican — sau Statul Vatican (Limba italiană: Stato della Città del Vaticano, limba latină: Status Civitatis Vaticanae) — este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în oraşul Roma, Italia. Întreaga ţară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, papa şi astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcţiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre locuinţa papei este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeţei şi al numărului de locuitori. Este reşedinţa teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instuţională reprezentată de către papa, episcopul Romei şi prin urmare principala reşedinţă ecleziastică a Bisericii Catolice.

Cuprins

1 Teritoriul
2 Şeful statului
3 Istorie
4 Conducerea statului
- 4.1 Administraţia Vaticanului
- 4.2 Administraţia Sfântului Scaun
5 Imagini ale Bazilicii Sfântul Petru şi ale pieţei
6 Geografie
7 Economie
8 Demografie
9 Relaţii internaţionale
10 Cultura
11 Infracţionalitate
12 Transport şi comunicaţii
13 Alte subiecte
14 A se vedea de asemenea
15 Legături externe

[modifică] Teritoriul

Numele locului este antic predatând creştinismul. Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus, Colina Vatican. Este parte a Mons Vaticanus şi a fostelor câmpuri Vaticane unde au fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află şi rezidenţa papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină şi muzeele Vaticanului, dar şi cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată total în aglomeraţia urbană a Romei până la sfârşitul secolului trecut fiind separată de oraş de râul Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara oraşului şi nu a fost inclusă în zona înconjurată de zidurile oraşului. În anul 1929 când au fost pregătite documentele Tratatului de la Lateran, faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja înconjurat cu zid, a dus la forma actuală a statului. Pentru unele părţi ale frontierei unde nu era zid exista linia unor clădiri care suplinea partea de frontieră, iar pentru unele mici părţi un zid modern a fost construit. Teritoriul include Piaţa Sfântul Petru care nu a putut fi izolată de restul Romei şi astfel o mare parte a graniţei imaginare cu Italia urmăreşte extremitatea pieţei şi se uneşte cu Piazza Pio XII şi Via Paolo VI. Deşi nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran, unele proprietăţi ale Sfântului Scaun au un statut extrateritorial asemănător celui al ambasadelor străine. Acestea includ rezidenţa papală de vară de la Castelgandolfo de pe dealurile din apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Sf. Maria Mare şi Sf. Paul în afara zidurilor precum şi o serie de clădiri de la Castelgandolfo. Acestea sunt patrulate de agenţi de poliţie ai Vaticanului şi nu de poliţia italiană. În piaţa Sfântul Petru ordinea este asigurată de ambele servicii de poliţie.

[modifică] Şeful statului

Şeful statului este papa, care pe lângă autoritatea supremă executivă, legislativă şi judecătorească este şi şeful guvernului. Aceasta este o monarhie electivănon-ereditară cu un suveran care exercită autoritate absolută, adică putere supremă legislativă, executivă şi judecătorească nu doar peste statul Vatican, dar şi peste Sfântul Scaun. Suveranul este ales pe viaţă în conclav de cardinalii sub 80 de ani. Subordonaţii săi principali din punct de vedere al conducerii statului sunt Secretarul de Stat, preşedintele Comisiei Ponficale pentru Statul Vatican şi guvernatorul statului Vatican.

În prezent papa este Benedict XVI, născut Joseph Ratzinger în Germania. Angelo Cardinal Sodano din Italia este Secretar de Stat. Edmund Cardinal Szoka este atât preşedinte al Comisiei Pontificale cât şi guvernator, născut în America de origine poloneză. Sodano şi Szoka şi-au păstrat funcţiile din timpul papei Ioan Paul al II-lea fiind renominalizaţi în funcţii de succesorul acestuia.

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vedeţi articolul Istoria Vaticanuluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Teritoriul Vaticanului în conformitate cu Tratatul de la Lateran

Se presupune că această parte a Romei original nelocuită (ager vaticanus) a fost considerată întotdeauna un loc sacru sau cel puţin indisponibil pentru locuit, chiar înaintea sosirii creştinismului. În 326 prima biserică, bazilica lui Constantin, a fost construită peste mormântul Sfântului Petru, care a fost înmormântat într-un cimitir obişnuit în acel loc, iar din acel moment zona a început să fie populată, dar n special de case de locuit legate de activitatea Sfântului Petru.

Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate şi prin intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult de o mie de ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost ocupate de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuinţa papilor, ci Palatul Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a fost la Avignon, în Franţa.

În 1870, posesiunile papei au rămas într-o situaţie incertă când Roma însăşi a fost anexată de Piemont după o rezistenţă nominală a forţelor papale. Papii au fost lăsaţi între 1870 şi 1929 într-o situaţie asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjaţi în palatul lor, dar fără un statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menţinut recunoaşterea internaţională a Sfântului Scaun ca o entitate suverană şi în practică Italia nu a încercat să intervină. În timpul acestei perioade a ajuns la modă a vorbi despre papă ca "prizonier". Situaţia a fost rezolvată în 11 februarie 1929 sub premierul Mussolini de către cele trei tratate Lateraneze, care au stabilit statul independent Vatican şi au oferit catolicismului statut special în Italia. Cathedra (scaunul) episcopului Romei, papa, este în Bazilica de la Lateran, catedrala Romei. Lateranul este pe una din cele şapte coline ale Romei, Caelian. În 1984, un concordat nou între Sfântul Scaun şi Italia a modificat câteva prevederi ale tratatului anterior, inclusiv poziţia catolicismului ca religie de stat în Italia.

[modifică] Conducerea statului

Pentru detalii, vedeţi articolul Politica Vaticanuluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane sunt Secretarul de Stat, preşedintele comisiei pontificale pentru statul Vatican şi Guvernatorul Vaticanului. Aceştia, ca toţi ceilalţi oficiali, sunt numiţi şi revocaţi de papa.

În timpul sede vacante (vacanţei scaunului papal), Cardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat şi fostul preşedinte al comisiei pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcţii ale şefului statului; în timp ce o altă comisie formată din Camerlengo şi trei cardinali (unul ales prin vot la fiecare trei zile din fiecare ordin al cardinalilor), îndeplinesc alte funcţii ale şefului statului. Toate deciziile luate de aceste comisii trebuie aprobate de Colegiul Cardinalilor.

Intrarea principală în Vatican de pe acoperişul Bazilicii Sfântul Petru, înconjurată de Roma.

[modifică] Administraţia Vaticanului

Guvernatorul Vaticanului, cunoscut câteodată drept preşedintele, are îndatoriri similare cu cele ale unui primar, inclusiv securitate locală, dar făcând excepţie relaţiile internaţionale. Vaticanul deţine corpuri moderne de securitate, faimoasa Gardă elveţiană, o forţă militară pe bază de voluntariat provenită din bărbaţi elveţieni. Garda nu este chiar o armată, ci mai mult o forţă de poliţie şi gardă de corp pentru papa.

Puterea legislativă este investită în Comisia pontificală pentru statul Vatican condusă de un preşedinte. Membri sunt cardinali numiţi de papa pentru un mandat de cinci ani.

Funcţiile juridice sunt conduse de trei tribunale — Signatura apostolică, Rota romană şi Penitenţieria apostolică, care sunt de asemenea arma juridică a Sfântului Scaun (a se vedea mai jos). Sistemul legal este bazat pe canon sau dreptul ecleziastic; dacă dreptul canonic nu este aplicabil, legile speciale ale teritoriului se aplică, de obicei modelate după prevederile italene.

Vaticanul are propriul oficiu poştal, supermaket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care folosesc limba latină), staţie feroviară, centrală generatoare de energie electrică şi casă de editură. Vaticanul îşi emite propriile monede şi timbre şi controlează prorpiul domeniu de internet (.va). Radio Vatican, postul oficial de radio, este unul din cele mai influente din Europa. L'Osservatore Romano este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici catolici, dar conţine informaţii oficiale.

[modifică] Administraţia Sfântului Scaun

Ofiţerul şef este Secretarul de Stat, al cărui titlu este asemănător celui al ministrului de externe al Statelor Unite ale Americii şi care exercită de fapt aceste funcţii şi pe cea a premierului în alte ţări.

Administraţia Sfântului Scaun este separată. Papa îl guvernează prin intermediul Curiei romane. Aceasta este formată din Secretariatul de Stat, nouă congregaţii, trei Tribunale, 11 consilii pontificale şi un complex de birouri care administrează afacerile bisericii la cel mai înalt nivel. Secretariatul de stat coordonează Curia prin Cardinalul Secretar de Stat.

Între cele mai active instituţii ale bisericii sunt Congregaţia pentru docrtina credinţei, care supraveghează doctrina bisericii; Congregaţia pentru episcopi, care coordonează numirile episcopilor în cele două Americi şi în Europa; Congregaţia pentru evanghelizarea popoarelor, care susţine activitatea misionară; Consiliul pontifical pentru dreptate şi pace, care se ocupă de pacea internaţională şi problemele sociale.

Sfântul Scaun are trei tribunale: Penitenţieria apostolică care se ocupă de conştiinţă; Rota romană este responsabilă pentru recursuri, inclusiv anularea căsătoriilor şi Signatura apostolică curtea finală de apel.

Prefectura pentru afacerile economice coordonează finanţele departamentelor Sfântului Scaun şi supraveghează administrarea patrimoniului acestuia, un fond de investiţii datând de la Tratatul de la Lateran. Un comitet format din cincisprezece cardinali, condus de Secretarul de Stat are autoritate finală de supraveghere asupra tutoror problemelor financiare ale Sfântului Scaun, inclusiv pe cele ale Institutului pentru lucrările religiei, o instituţie financiară cunoscută drept banca Vatican.

[modifică] Imagini ale Bazilicii Sfântul Petru şi ale pieţei

Bazilica Sfântul Petru noaptea

Piaţa Sfântul Petru

Obeliscul egiptean din Piaţa Sfântul Petru

[modifică] Geografie

Harta Vaticanului

Pentru detalii, vedeţi articolul Geografia Vaticanuluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Vaticanul, unul dintre microstatele europene, este situat pe colina Vatican din nord-vestul Romei, la câteva sute de metri spre vest de râul Tibru, pe malul drept al acestuia. Frontierele (3.2 km în total, toţi cu Italia urmăresc zidurile oraşului construite pentru a-l proteja pe papa de atacurile externe. Situaţia este mult mai complexă la faimoasa piaţă Sfântul Petru în faţa bazilicii Sfântul Petru, unde frontiera corectă este în afara elipsei formate de colonadele lui Bernini. Este cel mai mic stat suveran din lume cu 0.44 km² (108.7 acri).

Clima este aproape identică cu cea a Romei; temparată, climă mediteraneeană cu ierni blânde şi ploioase din septembrie până la mijlocul lui mai şi veri calde şi secetoase din mai până în august. Sunt câteva trăsături locale, în principal ceaţa şi roua cauzate de mărimea anormală a bazilicii Sf. Petru, altitudinea, fântânile şi mărimea întinsă a pieţei pavate.

[modifică] Economie

Moneda de 1€ din Vatican.

Pentru detalii, vedeţi articolul Economia Vaticanuluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Buget: Venituri (2003) 252 milioane $; cheltuieli (2003) 264 milioane $. Industrii: tipărituri şi producţia unor mozaicuri şi uniforme pentru angajaţi; activităţi bancare şi financiare internaţionale. Această economie non-comercială unică este sprijinită financiar de donatori (cunoscuţi ca Obolul Sfântului Petru), catolici din întrega lume, din vânzarea timbrelor poştale şi a suvenirurilor, taxe de intrare în muzee şi vânzarea publicaţiilor. Veniturile şi standardele de viaţă pentru muncitorii laici sunt comparabili cu - sau într-un fel mai bune decât - cei care lucrează în alte părţi ale Romei.

Vaticanul foloseşte euro ca monedă de la 1 ianuarie 2002. Acesta are propria bancă, Banca Vatican.

[modifică] Demografie

Pentru detalii, vedeţi articolul Demografia Vaticanuluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Garda elveţiană

Aproape toţi cetăţenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetăţenia este acordată în principal clerului, inclusiv înalţilor demnitari, preoţi, călugărite, precum şi faimoasei Gărzi elveţiene, forţă militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc majoritatea forţei de lucru, dar aceştia rezidează în afara Vaticanului.

Limba oficială este limba latină, lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice. Italiana şi - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru conversaţie, publicaţii şi transmisiuni. Germana este limba oficală a Gărzii elveţiene.

Există şi o cetăţenie vaticană separată care împuterniceşte oficialii să călătorească cu ajutorul paşaportului vatican şi le oferă statut diplomatic în ţările în care sunt acreditaţi. La sfârşitul anului 2003, 552 de persoane deţineau cetăţenie vaticană din care 61 de cardinali, 346 alţi clerici, 101 membri ai Gărzii pontificale elveţiene şi 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste persoane deţin dublă cetăţenie, păstrându-o şi pe cea a propriilor ţări cât timp se află în serviciul Vaticanului. Majoritatea italienilor angajaţi la Vatican nu deţin cetăţenie vaticană.

[modifică] Relaţii internaţionale

Pentru detalii, vedeţi articolul Relaţiile internaţionale ale Vaticanuluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Oferind o identitate teritorială pentru Sfântul Scaun, statul Vatican este recunoscut ca teritoriu naţional sub legea internaţională, chiar dacă Sfântul Scaun este organismul legal care conduce relaţiile internaţionale, negociază înţelegerile internaţionale, respectiv trimite şi primeşte reprezentanţii diplomatici. Datorită teritoriului limitat al statului, ambasadele străine pe lângă Sfântul Scaun se află în partea italiană a Romei; Italia îşi găzduieşte chiar şi propria ambasadă pe lângă Sfântul Scaun.

Sfântul Scaun este observator permanent la Naţiunile Unite, în iulie 2004 a primit toate drepturile unui statut de membru cu excepţia votului. După spusele Arhiepiscopului Celestino Migliore, observatorul permanent al Sfântului Scaun, "nu avem drept de vot pentru că aceasta este alegerea noastră." Acesta a mai adăugat că Vaticanul îşi consideră statutul actual drept "un pas fundamental care nu închide nici o cale pentru viitor. Sfântul Scaun îndeplineşte toate cerinţele pentru a fi stat membru şi dacă în viitor se va dori, această rezoluţie nu îl va împiedica să-l ceară ."

Sfântul Scaun menţine relaţii diplomatice formale cu 174 de state suverane, Uniunea Europeană şi Ordinul din Malta; 69 din acestea menţin misiuni diplomatice rezidente permanente pe lângă Sfântul Scaun. Restul au misiuni cu acreditare duală în afara Italiei pentru că Sfântul Scaun nu acceptă acreditare duală cu o ambasadă localizată în Italia. Are de asemenea relaţii de natură specială cu Rusia (misiune cu un ambasador) şi Organizaţia pentru eliberarea Palestinei (birou cu un director). Sfântul Scaun menţine 179 de misiuni diplomatice permanente în afară (din care 106 sunt acreditate în state suverane). Activităţile diplomatice ale Sfântului Scaun sunt întreţinute de Secretariatul de Stat (Vatican) (condus de către un Cardinal Secretar de Stat) prin intermediul secţiei pentru relaţiile cu statele.

Sfântul Scaun este activ în organizaţiile internaţionale. Are relaţii diplomatice cu Uniunea Europeană (UE) la Bruxelles; este observator permanent pe lângă Naţiunile Unite (NU). Statul Vatican este membru sau observator în multe alte organizaţii internaţionale.

În 1971, Sfântul Scaun şi-a anunţat decizia de a adera la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare pentru a-şi "oferi sprijinul moral principiilor care formează baza tratatului însuşi."

Sfântul Scaun are un delegat pe lângă Liga arabă la Cairo.

[modifică] Cultura

Opera de artă Pietà a lui Michelangelo se află în Bazilica Sfântul Petru

Vaticanul are el însuşi o puternică semnificaţie culturală. Clădiri precum Bazilica Sfântul Petru şi Capela Sixtină sunt casa unora din cele mai frumoase opere de artă din lume, care includ opere de artişti precum Botticelli, Bernini şi Michelangelo. Librăria Vaticanului şi colecţiile din Muzeele Vaticanului sunt de o importantă istorică, ştiinţifică şi culturală extraordinară.

Populaţia permanentă a Vaticanului este predominant masculină deşi două ordine de călugăriţe trăiesc în Vatican. O minoritate sunt clericii vârstnici; cei care au rămas sunt membri ai ordinelor religioase. Mulţi muncitori locuiesc în afara zidurilor, inclusiv Garda elveţiană şi personalul diplomatic.

Bărbaţii şi în special femeile trebuie să respecte un cod strict al îmbrăcămintei. Hainele peste genunchi sunt strict interzise.

Cetăţenia poate fi primită prin rezidenţă stabilă şi prin deţinerea unui post în oraş. Turismul este un factor important al vieţii de zi cu zi. Papa conduce litughia săptămânală şi alte servicii religioase şi apare în sărbători religioase precum paştile.

În fiecare săptămână papa se adresează pelerinilor de două ori: miercurea în audienţa generală pe care o susţine în piaţa Sfântul Petru sau în Aula Paul VI şi duminica de la fereastra palatului său apostolic pentru rugăciunea Angelus.

[modifică] Infracţionalitate

Deşi are un număr mic de rezidenţi, are milioane de vizitatori anual şi astfel statul are cea mai mare rată de infracţionalitate per cap de locuitor din lume şi aproape de douăzeci de ori mai mare decât în Italia. În raportul pentru 2002 al curţii pontificale, procurorul general Nicola Picardi a prezentat statistic că 87.2% sunt infracţiuni civile şi 133.6% penale. Sute de turişti cad pradă în fiecare an hoţilor de buzunare şi de poşete. Răufăcătorii, care sunt de asemenea vizitatori, sunt rar prinşi astfel 90% din infracţiuni rămân nerezolvate.

[modifică] Transport şi comunicaţii

Mussolini a demolat casele medievale şi a construit un bulevard spre Piaţa Sfântul Petru.

Statul Vatican nu are aeroporturi. Există un helioport şi 852 m de cale ferată standard (1435 mm) care face conexiunea cu reţeaua italiană în staţia Roma Sfântul Petru. Calea ferată este rar folosită.

Un ziar, L'Osservatore Romano, publică zilnic în limba italiană, săptămânal în limba engleză, limba spaniolă, limba franceză, limba germană şi în limba portugheză, iar lunar în limba poloneză.

Oraşul deţine un sistem independent modern de telefonie şi de un oficiu poştal. O înţelepciune romană spune că scrisorile internaţionale puse în cutiile vaticane ajung la destinaţie mai repede decât cele puse la câţiva metri mai încolo în cutiile italiene. Vaticanul (care are propriul cod de ţară, .va) are un sit oficial, staţie radio şi canale TV cu emisie prin satelit.