Spania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Reino de España


în detaliu	mai mare

Deviză naţională: Plus Ultra

Limbă oficială

Spaniola (catalana, galiciana şi basca sunt oficiale în unele comunităţi autonome)¹

Capitală

Madrid

Oraş principal

Madrid

Rege

Juan Carlos I

Prim-ministru

José Luis Rodríguez Zapatero

Sistem politic

Monarhie

Suprafaţă
- Total
- % apă

Locul 50
504.782 km²
1,04%

Populaţie
- Total
- Densitate

Locul 28
44.108.530
87/km²

Independenţă

Decembrie 1000

PIB
- Total
- PIB/cap de loc.

Locul 13
$885,5 miliarde
$22,000

Monedă

Euro (EUR)

Fus orar

UTC+1/+2

Imn naţional

Marcha Real

Domeniu Internet

.es, .eu²

Prefix telefonic

¹Există alte limbi regionale, precum asturiana şi aragoneza, care nu sunt recunoscute oficial, fiind considerate dialecte ale limbei spaniole
²Codul .eu aparţine Uniunii Europene, din care Spania face parte

Regatul Spaniei (spaniola: Reino de España) sau Spania (España) este o ţară situată în sud-vestul Europei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu Portugalia şi Gibraltar. În nord-est se învecinează cu Franţa şi Andora de-a lungul Munţilor Pirinei.

După sfârşitul regimului Franco, Spania a devenit o monarhie constituţională în 1978 când o nouă constituţie a fost adoptată.

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vedeţi articolul istoria Spanieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Începând cu secol IX î.Hr., celţii, fenicienii, grecii şi cartagii au intrat în Peninsula Iberică, urmaţi de Republica Romană, care a ajuns în secolul II î.Hr.. Limba de acum a Spaniei, religia şi sistemul juridic dăinuie din perioada romană. Cucerită de vizigoţi în secolul V d. Hr. şi atacată de mai multe ori în 711 de maurii nord-africani islamici, Spania modernă a început să se formeze după Reconquista, eforturile de ai elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492. În 1492 Regina Isabella I de Castilia a început inchiziţia spaniolă, care a durat peste 300 ani. Acesta a fost şi anul în care i-a dat lui Christofer Columb banii pentru prima sa călătorie pe Atlantic spre "Lumea Nouă". Până în 1512, unificarea Spaniei din zilele noastre a fost completă. Totuşi, proiectul monarhilor castiliani a fost de a unifica întreaga Iberie, iar acest vis a părut aproape îndeplinit, când Filip al II-lea a devenit rege al Portugaliei în 1580, şi al celorlaltor regate iberice (colectiv cunoscute ca şi "Spania" care nu era pe atunci un stat unificat). În 1640, poliţia centralistă a Contelui de Olivares a provocat războaie în Portugalia şi Catalonia: Portugalia a devenit un regat independent din nou, iar Catalonia s-a bucurat de o independenţă asistată de Franţa, dar pentru scurt timp.

În secolul XVI, Spania a devenit cea mai puternică naţiune din Europa, datorită bunăstării derivate din colonizarea spaniolă a Americilor. Dar o serie de războaie lungi şi sotisitoare şi revolte a început declinul puterii Spaniei în Europa. Contriversa asupra succesiunii la tron a consumat ţara în secolul XVIII (vezi Războiul Spaniol de Succesiune - important, un stat spaniol centralizat a fost stabilit doar după acest război), prin ocupaţia din partea Franţei în timpul erei napoleonice la începutul anilor 1800, şi a condus la o serie de conflicte armate şi revolte între liberali şi suporterii Vechiului Regim în mare parte a secolului XIX; un secol care a reprezentat şi pierderea a mare parte din coloniile spaniole din Americi, culminate în Războiul Spano-American dând 1898.

Secolul XX iniţial a adus puţină pace; colonizarea Saharei de Vest, Marocului Spaniol şi a Guineei Ecuatoriale a fost probată ca şi un substitut al pierderilor din Americi. O perisoadă de dictatură (1923-1931) s-a încheiat prin stabilirea celei de A Doua Republică Spaniolă.Creşterea polarizării politice, combinat cu crelterea violenţei neverificate, a dus la izbucnirea Războiului Civil Spaniol în iulie 1936. Urmând victoria forţelor sale naţionaliste în 1939, generalul Francisco Franco a condus o naţiune epuizată politic şi economic.

Totuşi, în anii 1960 şi anii 1970, Spania a fost transformată gradual într-o economie industrială modernă cu un sector de turism încreştere. După moartea dictatorului Generalul Franco în noiembrie 1975, succesorul său desemnat personale, Prinţul Juan Carlos şi-a asumat titlurile de rege şi de conducător al statului. El a jucat un rol important în ghidarea Spaniei spre un stat democratic modern, mai ales în opoziţia unei încercări de coup d'etat în 1981. Spania a aderat la OTAN în 1982 şi a devenit membră a Uniunii Europene în 1986. După moartea lui Franco, vechilor naţionalităţi istorice - Ţara Bascilor, Catalonia şi Galicia - li s-a dat o autonomie mare, care, s-a extins spre toate regiunile spaniole.

Vezi şi: Regii Spaniei

[modifică] Politică

Pentru detalii, vedeţi articolul Politica Spanieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Spania este o monarhie constituţională, cu o monarhie ereditară şi cu un parlament bicameral, Cortes sau Ansamblul Naţional. Puterea executivă consistă din Consiliul de Miniştri prezidat de Preşedintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh şi ales de către Ansamblul Naţional după alegerile legislative.

Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaţilor (Congreso de los Diputados) cu 350 de mebrii, aleşi prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proporţională, destinaţi să servească timp de patru ani, şi un Senat sau Senado cu 259 de locuri din care 208 formate din aleşi direcţi pe baza votului popular şi ceilalţi 51 trimişi de legislaturile locale pentru a servi tot timp de patru ani.

În 2003, Spania discută cu Regatul Unit despre Gibraltar, o mică peninsulă care şi-a schimbat posesorul în timpul Războiului Spaniol de Succesiune în 1714. Discuţiile se referă la împărţirea suveranităţii asupra peninsulei, subiect al unui referendum constituţional al gibraltarienilor, care şi-au exprimat opoziţia faţă de orice act de supunere faţă de Spania.

Spania este, în prezent, statul autonomiilor, foral unitar, dar, de fapt, funcţionând ca o federaţie de Comunităţi Autonome, fiecare cu puteri şi legi diferite (de exemplu unele au propriile lor sisteme educaţionale şi de sănătate, altele nu). Există unele probleme cu acest sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea conduse de partide naţionaliste) încearcă un tip mai federal de relaţii cu Spania, în timp ce guvernul central încearcă să reprime ceea ce unii văd ca şi o autonomie excesivă a unor conmunităţi autonome (ex. Ţara Bascilor şi Catalonia).

Terorismul este o problemă în Spania de astăzi, de când ETA (Libertatea şi Pământul Basc) încearcă să câştige independenţa bască prin mijloace violente, incluzând utilizarea bombelor şi a crimelor. Deşi guvernul autonom basc nu asistă o astfel de violenţă, diferitele aproprieri de problemă sunt o sursă de tensiune între guvernele central şi basc.

Harta Spaniei

Comunităţile Autonome din Spania

[modifică] Comunităţi autonome

Pentru detalii, vedeţi articolul comunităţi autonome în Spaniavedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Spania este compusă din 17 comunităţi autonome (comunidades autónomas).

Andaluzia (Andalucía)
Aragon (Aragón)
Asturias
Insulele Baleare (Islas Baleares / Illes Balears)
Ţara Bascilor (País Vasco / Euskadi)
Insulele Canare (Islas Canarias)
Cantabria
Castilia-La Mancha (Castilla-La Mancha)
Castilia-Leon (Castilla y León)
Catalonia (Cataluña / Catalunya)
Extremadura
Galicia
Madrid (Comunidad de Madrid)
Murcia (Región de Murcia)
Navarra (Navarra / Nafarroa)
Ţara Valencianor (Comunidad Valenciana / Comunitat Valenciana)

Există şi cinci locuri de suveranitate (plazas de soberanía) pe şi lângă coasta africană: oraşele Ceuta şi Melilla sunt administrate ca şi oraşe autonome, o stare intermediară între oraşe şi comunităţi; insulele din arhipeleagul Islas Chafarinas, Peñón de Alhucemas, şi Peñón de Vélez de la Gomera se află sub directa administraţie spaniolă.

[modifică] Geografie

Pentru detalii, vedeţi articolul geografia Spanieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Teritoriul de bază al Spaniei este dominat de platouri înalte şi de lanţuri muntoase ca şi Pirineii şi Sierra Nevada. Din acesti munţi izvorăsc mai multe râuri importante, precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana şi Guadalquivir. De-a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se invecineaza la est cu Marea Mediterană (conţinând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic, unde se găsesc, pe coasta Africană, Insulele Canare.

Clima Spaniei este în principal temperată şi mediteraneană; există veri calde în interior, mai degrabă cu condiţii moderate şi înnorate pe coastă. Iernile sunt înnorate şi reci în interior, regiunile de pe coastă fiind relativ temperate.

Parcul Naţional Coto Doñana

	Comunităţile autonome ale Spaniei
Andaluzia · Aragon · Asturias · Insulele Baleare · Ţara Bascilor · Insulele Canare · Cantabria · Castilia-La Mancha · Castilia-Leon · Catalonia · Extremadura · Galicia · La Rioja · Madrid · Murcia · Navarra · Valencia
Oraşe autonome: \| Plaza de soberanía:
Ceuta · Melilla \| Islas Chafarinas · Peñón de Alhucemas · Peñón de Vélez de la Gomera

[modifică] Economie

Pentru detalii, vedeţi articolul economia Spanieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Economia capitalistă mixtă a Spaniei suportă un PIB care pe o bază per capita reprezintă 80% din cel al economiilor vest-europene. Guvernul său de centru-dreapta a lucrat cu succes pentru a câştiga aderarea la primul grup de ţări ce au lansat moneda unică europeană pe 1 ianuarie, 1999. Administraţia lui Jose Maria Aznar a continuat să advoce liberalizarea, privatisation, şi deregularea economiei şi a introdus unele reforme pentru taxe în final. Şomajul a scăzut vizibil sub administraţia lui Aznar, dar rămâne cel una din cele mai mari rate din Uniunea Europeană, la 13%. Guvernul încearcă să facă progrese viitoare în schimbarea legilor de muncă şi reformare schemelor de pensie, care sunt cheia susţinerii atât a avansării economiei interne a Spaniei, cât şi a competitivităţii externe într-un mediu cu o monedă unică.

Vezi şi: Listă de companii spaniole

[modifică] Demografie

Pentru detalii, vedeţi articolul demografia Spanieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Se poate spune că Spania este compusă din multe naţii dar a adoptat cultura castiliană ca să fie cea spaniolă, deşi există o creştere a recunoaşterii a altor naţionalităţi înăuntrul ţării, ca şi a celei başte.

Patru limbi importante sunt vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în anumite regiuni:

spaniola (castellano sau español), limbă oficială în întreaga Spanie.
catalana (català sau valencià) în Catalonia (Catalunya), Insulele Baleare (Illes Balears), şi părţi ale comunităţii autonome Calencia (València, unde limba este denumită valenciană).
basca (euskara) în Ţara bascilor (Euskadi), şi părţi din Navarra.
galiciana (galego) în Galicia (Galiza).

Catalana, galiciana şi castiliana, mai comun denumită "spaniolă", sunt descendente ale limbii latine şi au propriile lor dialecte; există de asemenea şi alte dialecte romanice, ca şi asturiana sau Bable în Asturias şi părţi din León, aragoneza în o parte din Aragón, şi araneza (o variantă gascono-occitană) în Val d'Aran la nord-vest de Catalonia. Spaniola vorbită în Americi este descendentă a dialectului spaniol vorbit în sud-vestul Spaniei.

Spania este o ţară predominant romano-catolică (94%).

[modifică] Cultură

Pentru detalii, vedeţi articolul cultura Spanieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].