Anemie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anemia poate fi definită ca o scădere a capacităţii sângelui de a transporta oxigen, cauzată de o concentraţie mică a hemoglobinei. Celulele din corpul uman au nevoie de oxigen pentru a utiliza în totalitate combustibilii.
Cuprins |
[modifică] Tipuri
Globulă roşie Oxigenul este transportat de la plămâni la ţesuturi prin organism cu ajutorul globulelor roşii. Oxigenul se fixează pe hemoglobină, o moleculă caracteristică oricărei globule roşii. Când cantitatea de hemoglobină funcţională este redusă, atunci se poate spune că apare anemia. Anemia care rezultă poate lua multe forme printre care: cea cauzată de o deficienţă de fier (anemia feriprivă), de vitamine (anemie megaloblastică), a tiroidei, distrugerea prematură a globulelor roşii (anemie hemolitică), înlocuirea celulelor normale din măduva spinării cu celule canceroase sau leucemia (anemie mieloftizică), rănirea măduvei spinării (anemie aplastică), defecte structurale înăscute ale globulelor roşii, inhibarea producţiei de eritropoietină de către sistemul imunitar (anemie cronică) şi o incapacitate de a produce hemoglobină sau de a se folosi de fier (anemie sideroblastică).
Toate aceste tipuri diferite de anemie pot fi grupate în categorii în functie de cauze şi tratamente. În totalitate au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, multe dintre ele clasificate drept rare. O persoană anemică poate apărea adesea palidă şi slăbită, poate simţi că nu mai poate respira sau că leşină, sau o resimţire a bătăilor înimii in tot organismul.
[modifică] Cauze
Perturbarea poate fi datorată mai multor condiţii, unele ereditare dar majoritatea rezultatul unei alimentaţii necorespunzătoare. Cu toate că unele forme de anemie au nevoie de supravegherea medicului, acelea cauzate de alimentaţie pot fi tratate acasă după darea diagnosticului. Este important să ne ocupăm de anemia datorată alimentaţiei pentru că este foarte răspândită şi totodată simplă de tratat. Cele mai comune forme de anemie nutriţională sunt cea datorată lipsei de fier, de acid folic şi de vitamina B12. Anemia însăşi nu este o boală, ci mai degrabă un set de simptome ce ţin de patologic.
[modifică] Diagnosticare
Deoarece de cele mai multe ori anemia afectează transportul de oxigen, este influenţată şi utilizarea combustibililor. Deoarece anemia este o problema hematologică se impune testarea elementară a sângelui. Acest test poate furniza multe dintre informaţiile necesare: determinarea procentajului de celule albe (importante în lupta împotriva infecţiilor), a hematocritelor (câtul împărţirii volumului de globule roşii la volumul total de sânge). Testul constă în observarea la microscop a unei probe de sânge pentru a localiza anormalităţi în structura celulei. Pentru că boala sa fie diagnosticată drept anemie, numărul globulelor roşii trebuie să fie sub 4,5 milioane/microlitru la bărbaţi şi 4,8 milioane/microlitru la femei (faţă de cantităţile normale de 5,4 miloane/microlitru la bărbaţi şi 4,8 milioane/microlitru la femei).
Este destul de uşor să îţi dai seama dacă un pacient este anemic. În general, mult mai dificil şi mai costisitor este să constaţi cu exactitate cauza dereglării. Progresele tehnologice actuale permit formularea unei teze despre cauza bolii prin câteva teste simple ale sângelui. Anemia poate exista în trei feluri diferite: producţie scăzută de globule roşii, distrugere crescută a acestora sau pierderea sângelui prin hemoragie. Cele trei forme de anemie nutriţională sunt datorate producţiei scăzute de globule roşii. Cea mai comună este anemia asociată lipsei de fier.
[modifică] Anemia datorată deficienţei de fier(anemie feriprivă)
Deficienţa de fier este cea mai răspândită deficienţă din întreaga lume. Ea influenţează vieţile a milioane de femei şi copii şi contribuie la o dezvoltare cognitivă scăzută, mortalitate infantilă şi capacitate de muncă redusă. Însă, cu măsuri de sănătate publică corespunzătoare, această formă de lipsă a micro-nutrienţilor poate fi ţinută sub control.
Cu toate că acest tip de deficienţă poate fi stopată prin tratament, stricăciunile mentale şi psihomotorii nu sunt în totalitate înţelese. Cu toate că anemia nutriţională a scăzut în ţările dezvoltate, înca mai sunt afectate între 500 şi 600 milioane de oameni (o şesime din populaţia lumii). Chiar şi în Statele Unite deficienţa de fier este cea mai dominantă malnutriţie. Acest tip de anemie este cea mai prezentă la copii mici între 6 şi 24 de luni şi la femeile apte de reproducere, nelipsind însă şi la adolescenţi, adulţi şi bătrâni.
Deficienţa de fier se dezvoltă încet şi nu este vizibilă decât după ce anemia e majoră şi există consecinţe. Principalele cauze sunt consumul insuficient de mâncăruri ce conţin fier, absorţia slabă a acestuia în organism şi pierderea de sânge. Sărăcia, abuzurile şi traiul într-o casă cu condiţii de comfort proaste plasează copii în aria maximă de risc pentru anemie.
Când se diagnostică boala, este verificat nivelul fierului după ce rezultatele de laborator sunt gata. Dacă este mic se verifică şi nivelul de feritină, o proteină ce fixează fierul. Dacă nivelul de feritină este scăzut, este confirmat diagnosticul de anemie.
[modifică] Tratament
Există o varietate de măsuri pentru a preveni şi combate anemia datorată deficienţei de fier. Acestea includ îmbunătăţirea alimentaţiei, consumul de mâncăruri bogate în fier, suplimente de vitamine ş.a.m.d.
Numeroase studii au arătat că frecvenţa suplimentelor de fier poate fi redusă de la zilnic la săptămânal fără a compromite eficienţa tratamentului. Totuşi la copii mici şi la femeile gravide se păstrează recomandarea de a lua suplimente zilnic.
Sunt multe strategii pentru fortifierea cu fier la nivel naţional. Una dintre ele ar fi suplimentarea unei mâncari de bază, consumată în cantităţi mari de către toata populaţia. În Caraibe, America de Sud, America de Nord şi Regatul Unit, această abordare a avut succes prin folosirea făinii de grâu. O a doua abordare de succes a fost folosirea condimentelor, uleiului de peşte şi a zahărului.
Mâncăruri bogate în fier care sunt rapid absorbite în organism includ carnea (în special ficatul), peştele, carnea de pasăre, ouăle, moluştele, fasolea şi mazărea, fructele uscate, făina de soia ş.a.m.d. Aceste mâncăruri, împreună cu cele bogate în vitamina C, susţin absorbţia de fier în organism. Totodată există mâncăruri care reduc abilitatea corpului de a absorbi fier prin blocarea intrării lui în sistemul digestiv: pâinea graham, calciul, ceaiul, zincul în cantităţi excesive ş.a.m.d. Bărbaţii au nevoie de aproximativ un gram de fier în fiecare zi. Femeile care alăptează sau sunt însărcinate şi copii în creştere le trebuie aproximativ 1,5 până la 2 grame zilnic. Cu toate acestea doar 10% din fierul pe care îl mâncăm este absorbit în organism aşa că, un bărbat normal ar trebui să consume 10 grame de fier pe zi.
[modifică] Anemia datorată deficienţei acidului folic
Acidul folic este un membru al grupului de vitamine B. Lipsa lui duce la o anemie caracterizată de un număr mic de globule roşii foarte mari în dimensiuni. Deficienţa se produce dacă alimentaţia este săracă în acid folic sau dacă intestinele nu o pot absorbi. Asocierea unei alimentaţii necorespunzatoare cu alcoolismul este cauza cea mai comună a deficientei acidului folic. Abuzul de alcool nu numai că contribuie la malnutriţie ci şi produce unele schimbări chimice care duc la scăderea nivelului de acid. Deficientele pot fi datorate şi unei cereri ridicate de acid folic ca în cazul cancerului, sarcinii, hipertiroidismului, anemiei hemolitice sau de unele medicamente ce facilitează absorbţia.
Acidul folic este indispensabil în metabolismul aminoacizilor şi în formarea de globule roşii sănătoase. Acesta este o substanţă solubilă în apă şi de aceea nu poate fi stocată în mari cantităţi în corp. De aceea trebuie realimentat printr-o alimentaţie sănătoasă. Organele animale ca şi ficatul şi rinichii conţin cea mai mare cantitate de acid folic. Alte mâncăruri bogate în acest acid: legume verzi (spanac, asparagus, broccoli), suc de portocale, banane, fasole şi mazare. La fel ca şi cu fierul, cantitatea de acid folic absorbită depinde de sursa lui. Doar între 25% şi 50% din acidul folic consumat este absorbit. Motivele pentru absorbţia redusă a acestuia pot fi: prăjirea excesivă a alimentelor, lăsarea legumelor crude la temperatura camerei timp de mai multe zile şi consumul de antiacizi.
[modifică] Tratament
Majoritatea oamenilor pot preveni apariţia deficienţei acidului folic prin păstrarea unei alimentaţii echilibrate, prin limitarea consumului de alcool sau prin luarea de suplimente in timpul sarcinii. Totodată e recomandată renunţarea la fumat care creşte necesitatea de vitamine.
