Zinc
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Zincul este un element chimic care are simbolul Zn şi numărul atomic 30. Zincul este un metal de culoare albăstruie spre alb, care devine maleabil în jurul a 100°-150°C. Se obţine din minereuri şi din compuşi, fiind folosit în aliaje cu alte metale pentru protejarea acestora împotriva oxidării (ruginirii).
În antichitate, înainte de a fi identificat ca element chimic, zincul era folosit pentru obţinerea alamei. Un aliaj conţinând aproximativ 87% zinc s-a găsit în unele ruine preistorice din Transilvania. Printre cele mai importante se numără alama, bronzul comercial, aluminiu de sudura, nichel argintiu şi argint German. Zincul nu e considerat toxic, totuşi dacă se inhalează oxid de zinc (ZnO) apare o tulburare cunoscută sub numele de "tremurat de zinc".
În Europa modernă, zincul metalic a fost redescoperit de Margraff în 1746, prin reducerea calaminei cu mangalul.
[modifică] Etimologie
Originea numelui: din cuvântul german zin (care inseamna zinc).
[modifică] Caracteristici fizico-chimice
Masa atomică: 65,38. Configuraţia electronilor: [ Ar ]4s23d10.
 |
Acest articol despre chimie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
