Fernand Braudel
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna septembrie 2006.
Fernand Braudel (n. 24 august 1902 – d. 27 noiembrie 1985) a fost unul dintre istoricii străluciţi care au marcat Şcoala de la Annales.
Moştenitorul lui Lucien Febvre, Braudel a ştiut cel mai bine să fructifice patrimoniul intelectual şi instituţional al Annales dându-le o dimensiune internaţională. Fiul unui învăţător din Lorena, celebrul istoric de mai târziu invoca de câte ori avea posibilitatea anii de formare în satul său natal unde învăţătorii săi povesteau “istoria Franţei ca şi când ar celebra o slujbă religioasă”. Perioada sa de formare intelectuală a fost tumultoasă: renunţă la studiile de medicină, reuşeşte să îşi dea licenţa în istorie la vârsta de 20 de ani, în bună parte datorită unei memorii excelente, este profesor în Algeria, 8 ani, timp în care îşi gândeşte teza de doctorat ca o lucrare evenimenţială despre politica mediteraneană a lui Filip al II-lea. În 1932 se reîntoarce în Franţa unde predă în diferite licee, iar în 1935 acceptă să plece să predea pentru trei ani la Universitatea Sao Paulo din Brazilia, un sejur ce se va dovedi decisiv pentru concepţia sa asupra istoriei. În 1938 este numit profesor la Ecole Pratique des Hautes Etudes, la Paris, dar cariera ce se prefigura îi este întreruptă de război. Înrolat fiind, el este repede luat prizonier şi dus în lagărul de la Lübeck unde începe să îşi redacteze teza de doctorat pe caiete de şcoală. Teza despre Mediterana şi lumea ei, în vremea lui Filip al II-lea va fi susţinută în 1947. În acelaşi an devine co-director alături de Febvre la revista Annales, în 1949 profesor la cea mai prestigioasă instituţie a Franţei, Collège de France, între 1956-1972 director la Ecole Pratique des Hautes Etudes, director la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales şi în 1984 membru al Academiei franceze. Fernand Braudel a creat un “imperiu” prin temperamentul său, prin spiritul de organizare, prin gustul pentru putere. A avut un fler extraordinar în a alege colaboratorii, de cele mai multe ori cercetători talentaţi din cele patru colţuri ale lumii. Astăzi funcţionează în întreaga lume centre de cercetare ce îi poartă numele ca omagiu adus strălucitului istoric şi metodelor de lucru propuse la şcoala pe care a reprezentat-o. Fernand Braudel este prin lucrarea Mediterana şi lumea mediteraneană în timpul lui Filip al II-lea artizanul conceptului de timpi istorici. În timpii istorici, durata lungă- timpul cvasi-imobil pe care îl analizează a deschis perspective metodologice pentru mulţi cercetători. De la cartea lui Braudel conceptul de durată lungă a devenit un topos în studiile de istorie. În 1979 este publicată a doua sa sinteză, Civilisation matérielle, économie et capitalisme (XV-XVIII siècles), în care autorul abordează problema progresului civilizaţiilor descriind la scară europeană şi apoi mondială lenta ascensiune a capitalismului începând cu “structurile cotidianului” apoi cu “jocurile schimbului” şi în fine cu “timpul lumii”. Toate studiile metodologice ale lui F.Braudel sunt cuprinse în lucrarea Ecrits sur l’Histoire.
