Bătălia de la Balaklava

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bătălia de la Blaklava

Tabără militară la Balaklava.

Perioada:	25 octombrie 1854
Locaţia:	Balaklava, lângă Sevastopol
Rezultat:	fără consecinţe strategice

Combatanţi

Anglia
Franţa
Imperiul Otoman

Imperiul Rus

Comandanţi

Generalul St. Arnaud
Lord Raglan

Generalul Pavel Liprandi

Efective

aproximativ 20.000

aproximativ 23.000

Pierderi

350 britanici,
250 francezi
? turci

1.000
ucişi şi răniţi

Războiul Crimeii
Sinop – Petropavlovsk – Alma – Balaclava – Inkerman – Sevastopol – Eupatoria – Taganrog – Râul Ciornaia – Kars – Malahov

Luptele campaniei din Crimeea

Bătălia de la Balaklava, a avut loc pe 25 octombrie 1854 şi a fost considerată principala bătălie din timpul războiului Crimeii, conflict armat între Regatul Unit, Franţa şi Imperiul Otoman pe de-o parte şi Imperiul Rus pe de alată parte. A fost prima dintre cele două încercări ale ruşilor de spargere a încercuirii Sevastopolului.

Câmpul de luptă era o zonă deluroasă compusă din două văi separate de coame de deal movile, cu vegetaţie ierboasă. Forţele britanice erau împărţite între cele două văi. Valea sudică era ocupată de Brigada de cavalerie grea, iar valea nordică Brigada de cavalerie uşoară. Comanda trupelor britanice era asigurată de Contele Lucan. Erau prezente şi un contingent francez şi unul turc. Ruşii au atacat cu mulţi mai mulţi oameni decât aveau aliaţii în zonă, dar cu oameni mult mai puţin disciplinaţi, mai slab înarmaţi decât anglo-francezii şi încadraţi cu ofiţeri incompetenţi.

Bătălia a început cu un atac încununat de succes al ruşilor asupra poziţiilor turcilor. Astfel, ruşii au intrat în valea Balaklava, locul în care se afla tabăra britanică. Portul Balaklava se afla la o departăre mică de tabăra englezilor, fiind principalul port folosit pentru aprovizionarea trupelor. Înaintarea ruşilor era gândită să izoleze baza de aprovizionare britanică şi să atace poziţiile englezilor din spate.

Înaintarea rusească în valea sudică a fost respinsă de Brigada de cavalerie grea britanică, forţându-i pe ruşi să se retragă la adăpostul artileriei lor, care era poziţionată în mod strategic de-a lungul crestei dealului care mărginea valea. Brigada de cavalerie uşoară a primit ordinul să atace inamicul pentru a "împiedica inamicul să evacueze tunurile", un ordin prost conceput, care avea să ducă la dezastruoasa şarjă a brigăzii uşoare. Brigada de cavalerie uşoară a fost salvată de la distrugere totală de intervenţiile rezervelor britanice şi franceze.

Bătălia s-a terminat fără vreun rezultat strategic important, amândouă părţile rămânând în posesia tunurilor proprii, reîntorcându-se pe poziţiile de plecare. Aliaţii au pierdut 350 de britanici, 250 de francezi şi un număr necunoscut de turci, iar ruşi au suferit piederi de la câteva sute la 1.000 de oameni.