Wilhelm Canaris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Wilhelm Franz Canaris (1 ianuarie 1887 în Aplerbeck – lângă Dortmund – 9 aprilie 1945 în lagărul de concentrare Flossenbürg) a fost şeful serviciului de spionaj militar german, Abwehr, pentru cea mai mare parte a celui de-al doilea război mondial.

Canaris s-a născut în Aplerbeck, Westphalia. Wilhelm se considera ca fiind unul dintre descendenţii îndepărtaţi ai amiralului grec Constantine Kanaris, dar legătura genealogică exactă rămâne o necunoscută.

[modifică] Începuturile carierei

Wilhelm Franz Canaris s-a înrolat în marină în 1905 şi a luptat ca ofiţer în timpul primului război mondial] la bordul SMS Dresden în bătălia de la insulele Falkland (8 decembrie 1914), în urma căreia a fost închis în Chile. A evadat în august 1915 şi s-a reîntors în patrie. A fost decorat cu ordinul Crucea de Fier şi a fost transferat la serviciul de informaţii, la început lucrând în Spania. După ce un complot britanic pentru asasinarea sa a dat greş, s-a reîntors în serviciul activ şi a terminat războiul în funcţia de comandant de submarin, în timpul luptelor din Mediterana, lui şi echipajului său fiindu-le atribuite 18 nave scufundate. A rămas în armată şi după încheierea războiului, la început în Freikorps, iar mai apoi în marina epocii post-Versailles.

[modifică] Perioada nazistă

Canaris a reintrat în munca de informaţii în 1931, iar, după ascensiunea lui Adolf Hitler, a fost numit şef al Abwehr-ului pe 1 ianuarie 1935.

În perioada 1938 – 1939, Canaris s-a opus planurilor agresive ale lui Hitler, temându-se că Germania ar fi putut fi implicată într-o catastrofă militară. Când armatele naziste au invadat Polonia, Canaris a vizitat frontul şi a fost martorul atrocităţilor unităţilor Einsatzgruppen, printre acestea aflându-se incendierea sinagogii din Będzin şi moartea cumplită a evreilor care locuiau în oraş. Prin intermediul agenţilor săi din Abwehr, a primit toate informaţiile despre crimele de război din întreaga Polonie.

Canaris a fost şocat de aceste sălbăticii şi a participat activ la efortul pentru răsturnarea lui Hitler şi a încercat să organizeze o lovitură de stat.

Doi dintre subordonaţii săi, Erwin Lahousen şi Hans Bernd Gisevius, au supravieţuit războiului şi au depus mărturie în timpul proceselor de la Nüremberg despre curajul lui Canaris în lupta împotriva lui Hitler. În timpul procesului principalilor crimanli de război nazişti, Lahousen a amintit de o conversaţie dintre Canaris şi generalul Wilhelm Keitel, în care primul îl avertiza pe Keitel asupra faptului că, în cele din urmă, militarii vor fi făcuţi responsabili pentru atrocităţile din Polonia. Keitel a răspuns că nu se simte responsabil, atâta vreme cât Hitler a fost cel care a dat ordinul. La sfârşitul procesului, Keitel a fost găsit vinovat şi a fost executat prin spânzurare.

Canaris a continuat, împreună cu Lahousen şi restul "cercului lui Canaris", să lupte împotriva lui Hitler, în încercarea de a-l răsturna pe dictator. Cei mai mulţi membri ai acestui grup au fost executaţi de Gestapo sau au ales să se sinucidă. (Vezi şi Lista membrilor complotului din 20 iulie).

Canaris a intervenit pentru a salva un număr de victime ale persecuţiilor naziste, inclusiv mai multe sute de evrei, mulţi dintre care au primit o pregătire simbolică ca "agenţi" ai Abwehrului şi acte false cu care au reuşit să părăsească Germania Nazistă. În mai multe rânduri, Canaris a salvat din mâinile Gestapoului mai mulţi evrei, pe motiv că ar fi fost "agenţi" săi de care nu se putea lipsi. Se consideră că datorită intervenţiilor sale au fost salvaţi din Varşovia ocupată Lubavitcher Rebbe şi rabinul Joseph Isaac Schneersohn care, via Berlin, au ajuns în cele din urmă în Statele Unite ale Americii.

Hitler l-a demis pe Canaris în februarie 1944, înlocuindu-l cu Walter Schellenberg şi unind cea mai mare parte a Abwehr-ului cu SD-ul. Mai târziu, în acelaşi an, lui Canaris i-a fost aplicată măsura arestului la domiciliu, împiedicându-l astfel să participe la complotul din 20 iulie pentru asasinarea lui Hitler. Vechiul rival al lui Canaris, Heinrich Himmler, l-a convins pe Hitler că între complotişti şi Canaris era o strânsă legătură şi, după ce un tribunal militar SS l-a găsit vinovat, amiralul a fost executat prin strangulare lentă, împreună cu Hans Oster, Karl Sack, Dietrich Bonhoeffer şi Ludwig Gehre, numai cu câteva săptămâni înaintea încheierii celui de-al doilea război mondial, în lagărul de concentrare Flossenbürg.

[modifică] Legături externe

• Amiralul Canaris: http://www.canaris.dk/
• O descriere mai detaliată a personalităţii lui Canaris: http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Holocaust/canaris.html
• O evaluare a lui Canaris şi ultimele sale cuvinte: http://www.joric.com/Conspiracy/Canaris.htm