Vadu Crişului, Bihor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comuna Vadu Crişului


[[Imagine:\|80px\|Stemă]]

Judeţ

Bihor

Atestare

Primar

, , din [[|]]

Suprafaţă

km²

Populaţie ([[|]])

3.248

Densitate

loc./km²

Amplasare

Sate

Vadu Crişului, Birtin, Topa de Criş, Tomnatic

Cod poştal

{{{cod-poştal}}}

Sit web

ro [ ]

{{{note}}}

Panorama Vadu Crişului, Bihor

Vadu Crişului este o localitate în estul judeţului Bihor, Transilvania, România.

Comuna este situată la iesirea Crişului Repede din defileu. Toponimul Vad, atât în limba română cât şi Rév în limba maghiară, semnifică locul din albia unui râu unde malul fiind jos şi apa puţin adâncă, permitea trecerea prin apă de pe un mal la altul.

Comuna marchează limita sud-estică a Depresiunii Vadului, depresiunea golf dintre "munceii" Pădurea Craiului şi Munţii Plopişului (sau Şes), depresiune ce poarta numele localităţii, ea fiind cea mai mare din zonă.

Este străbătută de drumul european E60 (DN1), Oradea - Cluj-Napoca, la 50 km de Oradea şi la 100 km de Cluj-Napoca, respectiv de calea ferata Oradea - Cluj-Napoca.

Cuprins

1 Aşezarea comunei
2 Suprafaţa comunei
3 Istoria comunei
4 Structura populaţiei
- 4.1 Clasificarea populaţiei
5 Legături externe

[modifică] Aşezarea comunei

Comuna Vadu Crişului se află aşezată în partea de nord–vest a României, în estul judeţului Bihor. Centrul de comună, localitatea Vadu Crişului, se află situată pe paralela de 46 59` latitudine nordică şi pe meridianul de 22 3`30`` longitudine estică. Suprafaţa comunei este cuprinsă între paralele de 22 22` şi 22 34` longitudine estică. Localitatea Vadu Crişului este situată la altitudinea de 270 m. Comuna este situată la ieşirea Crişului Repede din defileul care-i poartă numele, lucru redat şi de toponimul localităţii. Marchează limita sud-estică a depresiuni Vadului, depresiune “golf” dintre Munţii Pădurea Craiului şi Munţii Plopişului, depresiune ce poartă numele localităţii, ea fiind cea mai mare şi mai importantă din zonă.

Comuna este străbătută de drumul european E60, la o distanţă de 50 km de oraşul Oradea şi la 100 de oraşul Cluj-Napoca. Tot prin comună mai trece şi calea ferată Oradea - Cluj-Napoca, linie de circulaţie internaţională.

Comuna Vadu Crişului este alcătuită din patru localităţi, şi anume:

Vadu Crişului- centrul de comună
Birtin- localitate aşezată la poalele Munţilor Pădurea Craiului la distanţa de 1km de centru de comună, este străbătută de drumul judeţean DJ 108 I – Astileu-Vadu Crişului.
Topa de Criş- localitate aşezată în depresiunea Vadului pe şoseaua E60, la distanţă de 2km de Vadu Crişului, este străbătută de Valea Borodului (afluent al Crişului Repede).
Tomnatic- sat aşezat pe înălţimile Munţilor Pădurea Craiului (Podişul Zece Hotare), la distanţa de 7km de Vadu Crişului.

[modifică] Suprafaţa comunei

Suprafaţele satelor comunei Vadu Crişului.

Suprafaţa administrativă totală a comunei Vadu Crişului este de 6751ha, suprafaţa fiind împărţită pe localităţi în următorul mod:

Vadu Crişului – 3867 ha
Birtin - 342 ha
Topa de Criş - 476 ha
Tomnatic - 2066 ha

Din această suprafaţă totală, suprafaţa vetrei satelor (intravilanul), se prezintă astfel:

Vadu Crişului – 204,75 ha
Birtin - 30,30 ha
Topa de Criş - 17,50 ha
Tomnatic -

Astfel, extravilanul în cadrul comunei Vadu Crişului este de 6444,45ha, iar suprafaţa vetrelor satelor(intravilanul) este de 306,55ha.

[modifică] Istoria comunei

Urmele umane pe teritoriul comunei îşi fac simţită prezenţa încă din epoca pietrei (paleolitic). Mărturie sunt descoperirile arheologice, mai ales din peşterile din zonă, care au scos la iveală vestigii databile până în epoca bronzului. Primele atestări documentare sunt : Birtin (1213), Vadu Crişului (1332), Topa de Criş (1406), Tomnatic (1954).

În cursul evului mediu, au existat două localităţi Vad, una pe malul stâng şi alta pe cel drept al Crişului Repede. Până în secolul al XVIII-lea, Vadul de pe malul drept a făcut parte din domeniul cetăţii Sinteu, mai târziu Alesd, iar cel de pe malul stâng a aparţinut domeniului familiei Telegdi de la Tileagd. Topa de Criş aparţinea de Ocolul nobilier romanesc al Borodului. Dezvoltarea deosebită a aşezării de pe malul drept, poziţia sa geografică, l-a determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, să declare localitatea oraş liber crăiesc, privilegiu de care nu s-a bucurat nici oraşul Oradea (1405).

Oamenii s-au îndeletnicit cu cultivarea pământului, creşterea vitelor şi cu olăritul. Aceasta din urma preocupare este atestată în documente începând cu anul 1639. În veacurile XVIII – XIX, populaţia este într-o permanentă creştere numerică, Vadu Crişului fiind cea mai mare localitate de pe valea Crişului Repede. Compoziţia etnică a fost mereu constantă: circa 65% romani, 33% maghiari şi alte naţionalităţi.

Intrarea în folosinţă a căii ferate, tronsonul Vad-Suncuius, în anul 1870, descoperirea în 1905 a peşterii vestită prin bogata ei în fauna cavernicolă, au dat un nou impuls dezvoltării comunei, care devine şi un punct turistic atrăgător. Mulţi locuitori ai comunei Vadu Crişului au participat la revolta populară de la Alesd din 1905, unii fiind ucişi iar alţii arestaţi . Primul război mondial (1914-1918) întrerupe dezvoltarea aşezărilor comunei, mulţi fii ai celor trei sate cazând eroic pe fronturi pentru o cauză ce le era străină. Săteni din Vad, Birtin şi Topa au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia unde s-a hotărât unirea Transilvaniei cu România. Detaşamentele de secui în retragere din faţa armatelor romane care au staţionat în zonă au comis numeroase atrocităţi pe raza comunei în perioada ianuarie-aprilie 1919 mai ales la Birtin.

Anul 1930 a adus un eveniment care şi-a pus amprenta emoţională pentru multă vreme asupra localităţii. La 6 iunie, în urma pierderii unuia din rezervoarele avionului, a rămas în pană de carburant şi a aterizat în marginea satului viitorul rege Carol II, care venea spre Bucureşti de la Munchen via Viena. Fata care i-a dat regelui să bea apa din ulciorul de lut a fost dusă la Bucureşti, şi a făcut parte din suita regală, fiind şi model pentru una din bancnotele din aceă perioadă. (Interesant că prof. Ioan Godea , fostul director al Muzeului Satului din Bucureşti, a fost în perioada 1969-1970 profesor de istorie la Liceul din Vadu-Crişului şi a stat în gazdă chiar la femeia care i-a dat apă regelui Carol al II-lea). Căruţaşul care a plecat cu căruţa şi a adus rezerve de carburant pentru avion a fost angajat la CFR. Buna primire ce i s-a făcut a determinat apoi o lungă relaţie de simpatie a suveranului cu locuitorii. Pe locul aterizării avionului s-a construit un monument şi ulterior o cazarma unde aveau loc manifestări cu ocazia zilei regelui. O delegaţie de la Vadu-Crişului participa în fiecare an la parada de la Bucureşti. Pentru o scurtă perioadă până în 1940, Vadu Crişului s-a numit Vadul lui Carol.

Dictatul de la Viena (30 august 1940) a adus pe aceste meleaguri administraţia statului ungar. Armatele horthyste au fost au fost primite cu bucurie de populaţia maghiară (8 septembrie 1940) care a trecut la măsuri de înlocuire a tuturor instituţiilor cu caracter român. Al doilea razboi mondial a afectat puternic viaţa oamenilor, mulţi săteni căzând în lupte departe de casă, dar a avut ca rezultat anularea prevederilor dictatului, armatele romane şi sovietice intrând în Vadu Crişului şi Birtin la 14 octombrie 1944. În retragere, armatele de ocupaţie ungară au aruncat în aer toate tunelurile de cale ferată şi podul peste Criş.

După 1948, regimul comunist s-a impus prin măsuri ce au afectat însăşi proprietatea locuitorilor, s-a cooperativizat agricultura, au fost naţionalizate toate micile întreprinderi existente în sat. Între realizările acestor ani, pe primul loc se situează înfiinţarea Liceului teoretic, unul din primele în mediu rural (1953), dotat pe urmă cu o clădire modernă dar desfiinţată în 1973 şi reînfiinţat în 1990, care a avut şi are cadre didactice de mare valoare şi care a dat generaţii de absolvenţi ce s-au afirmat pe plan naţional.

Din anul 1955, peştera Vadu Crişului şi cascada cu întreg defileul au fost declarate rezervaţie naturală, tot în acest an s-a încheiat şi electrificarea localităţii. În 1962 s-a început construirea unui cămin cultural modern care s-a remarcat apoi prin bogata sa activitate. Ideea de a valorifica creaţia olarilor locali, precum şi dorinţa de a pune în evidenţă folclorul zonei a dus în anul 1969 la lansarea unei manifestări devenite apoi tradiţie : Târgul de la Vama Sării, ţinut de atunci în fiecare an , în prima duminică din luna iunie. El poartă în denumirea sa amintirea locului, a Vadului de pe Criş unde se vămuiau mărfurile între care şi sarea în secolele XIII – XV.