Procesul celor douăzeci şi unu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Procesul celor douăzeci şi unu a fost ultimul act din şirul Proceselor de la Moscova — procese spectacole ale unor bolşevici de frunte puse în scenă din ordinul lui Stalin.

Procesul a avut loc în martie 1938. Acuzaţii principali ai acestui proces au fost: Alexei Rîkov, Nicolai Ivanovici Buharin, Nicolai Krestinsky, Cristian Rakovski şi Genrih Iagoda. Ceilalţi acuzaţi au fost : Arkadi Rosengolţ, Vladimir Ivanov, Mihail Cernov, Grigori Grinko, Isaac Zelenski, Akmal Ikramov, Faizulla Hodjaiev, Vasili Şarangovici, Prokopi Zubarev, Pavel Bulanov, Lev Levin, Ignati Kazakov, Veniamin Maximov-Dikovski, Piotr Krîucikov, Pletnev şi Bessonov. Cu toţii au fost etichetaţi ca membri ai "blocului de dreapta troţkist", care ar fi intenţionat, printre altele, să răstoarne comunismul şi să restaureze capitalismul în Rusia.

La fel ca şi în procesele de mai înainte, inculpaţii au fost acuzaţi pentru asasinarea lui Serghei Kirov, a lui Valerian Kuibîşev, a şefului OGPU Viaceslav Menjinski,a scriitorului Maxim Gorki şi a fiului acestuia, precum şi pentru tentativa eşuate de asasinare a lui Lenin petrecute în urmă cu peste 20 de ani, pentru complot pentru asasinarea lui Stalin, Sevrdlov, Molotov şi Voroşilov. În plus, inculpaţii mai erau acuzaţi de conspiraţii pentru ruinarea economiei unionale, (prin sabotarea minelor, deraierea trenurilor şi uciderea şeptelului), de conspiraţii pentru distrugerea distrugerea puterii militare sovietice, de spionaj în favoarea unor ţări precum Anglia, Franţa, Japonia şi Germania şi în plus de trădare prin perfectarea unor acorduri secrete cu Germania şi Japonia, acorduri care prevedeau predarea Ucrainei, Belarusului, Asiei Mijlocii sovietice şi a Extremului Orient rusesc puterilor străine.

Ţoţi inculpaţii au recunoscut imediat acuzaţiile. Doar Krestinski a refuzat la început să să recunoască vinovat, a doua zi însă a declaratcă: "... admit în totalitate şi fără rezerve că sunt vinovat de toate acuzaţiile ce mi se aduc şi accept întreaga responsabilitate pentru trădarea pe care am comis-o". În afară de trei dintre cei douăzeci şi unu, toţi ceilalţi au fost condamnaţi pentru "comiterea unor crime de stat extrem de grave incriminate de ... Codul Penal... pentru care sentinţa este pedeapsa supremă – executarea prin împuşcare". Pletnev a fost condamnat la 25 de ani în închisoare, Rakovski la 20 de ani, iar Bessonov la 15 ani.

Condamnarea lui Iagoda, şeful NKVD-ului, trebuia să arate că perioada terorii trecuse, ceea ce de fapt nu a fost nici pe departe adevărat.