NKVD
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Narodnîi Komissariat Vnutrennih Del (NKVD) (în limba rusă: НКВД, Народный комиссариат внутренних дел; Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne), a fost un minister care se ocupa de rezolvarea unui număr mare de afaceri de stat ale Uniunii Sovietice.
NKDV-ul este mai bine cunoscut pentru Direcţia Principală a Securităţii Statului (GUGB), care era urmaşa OGPU şi al CEKA ca poliţie secretă a Uniunii Sovietice. GUGB a fost folosit de Stalin în timpul purificărilor etnice şi deportărilor şi a fost responsabilă de uciderea fără judecată a numeroşi civili şi de alte crime de război. Mulţi istorici consideră NKDV-ul o organizaţie criminală, în principal datorită ofiţerilor şi anchetatorilor GUGB, ca şi datorită activităţilor trupelor proprii şi a patronării lagărelor de muncă – Gulaguri.
În plus, în afară de funcţiilor din domeniul securităţii statului şi a celor poliţieneşti, unele dintre departamentele sale se mai ocupau şi de transportul condamnaţilor, aplicarea pedepsei capitale, paza frontierelor, activitatea de pompieri, etc, sarcini care erau în mod tradiţional ale Ministerului de Interne (MDV).
Cuprins |
[modifică] Evoluţia structurii şi sarcinilor NKDV-ului
După victoria revoluţiei din 1917, bolşevicii au dizolvat vechea poliţie şi au creat Miliţia ţaranilor şi muncitorilor care funcţiona sub supravegherea NKDV-ului RSFS Rusă. În plus, NKDV era copleşit de sarcinile moştenite de la MDV-ul ţarist, aşa cum erau supravegherea guvernelor locale sau lupta împotriva opozanţilor intraţi în ilegalitate, noi domenii de activitate pentru o forţă a proletariatului total neexperimentată.
Dându-şi seama că sunt în situaţia de a nu avea o forţă de securitate eficientă, Sovietul Comisarilor Poporului al RSFS Ruse a creat poliţia secretă CEKA condusă de Felix Dzerjinski. Organizaţiei CEKA i-a fost garantat dreptul de a iniţia şi duce la bun sfârşit procese rapide şi execuţii nejudiciare, dacă acestea se dovedeau necesare pentru "apărarea revoluţiei".
CEKA a fost reorganizată în 1922 ca Direcţia Politică de Stat a NKVD-ului RSFS Ruse. După formarea URSS-ului în 1923, GPU a fost reorganizat ca OGPU, un organ unional aflat sub controlul Sovietului Comisarilor Poporului a Uniunii Sovietice.
În 1934, OGPU a fost încorporat în proaspăt creatul NKDV al URSS, transformându-se în GUGB. NKDV-ul RSFS Ruse a încetat să mai existe până în 1946, când a renăscut ca MDV al RSFS Ruse. În felul acesta, NKDV a devenit responsabil pentru tot sistemul penitenciar din ţară, inclusiv pentru lagărele de muncă forţată, cunoscute sub numele de Gulag, dar şi pentru activităţile clasice poliţieneşti.
Diferitele departamente ale NKVD se ocupau de:
- funcţiile generale ale poliţiei, aşa cum erau investigaţiile criminale (Miliţia);
- spionaj şi operaţiuni speciale în străinătate;
- contraspionaj;
- securitatea oficialităţilor, ca şi alte sarcini înrudite.
De-a lungul timpului, NKVD a avut următoarele direcţii principale – главное управление, abreviate "ГУ" – "GU":
- ГУГБ - государственная безопасность, GUGB Direcţia Principală a Securităţii Statului,
- ГУРКМ - рабоче-крестьянская милиция, Direcţia Principală a miliţiei muncitorilor şi ţăranilor;
- ГУПВО - пограничная и внутренняя охрана, Direcţia Principală a Pazei Interne şi de Frontieră;
- ГУПО - пожарная охрана, Direcţia Principală a Pompierilor;
- ГУШосдор - шоссейные дороги, Direcţia Principală a Drumurilor;
- ГУЖД, железные дороги, Direcţia Principală a Căilor Ferate;
- ГУЛАГ - GULAG;
- ГЭУ - экономика, Direcţia Principală Economică;
- ГТУ - транспорт, Direcţia Principală a Transporturilor;
- ГУВПИ - военнопленных и интернированных, Direcţia Principală a [[prizonier de război|Prizonierilor de Război] şi a Persoanelor Internate.
Pe 3 februarie 1941, secţiile speciale ale NKVD responsabile de contrainformaţiile militare au trecut în subordinea Armatei (RKKA)şi Marinei (RKKF). GUGB a fost scos din componenţa NKVD şi a fost redenumit NKGB. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial. NKVD şi NKGB au fost reunite pe 20 iulie 1941, iar contrainformaţiile s-au reîntors la NKDV în ianuarie 1942. În aprilie 1943, contrainformaţiile s-au desprins din nou, devenind SMERŞ ("Moarte Spionilor"), iar NKGB a fost din nou separat de NKVD.
În 1946, NKDV a fost redenumit MDV, iar NKGB a fost redenumit MGB. După ce a mai fost o dată reunificat cu MDV în 1953, CEKA s-a separat definitiv în 1954 pentru a se transforma în final în KGB.
Forţele de poliţie s-au împărţit până la urmă în două ramuri:
- MVD (Ministerul Afacerilor Interne), care avea în subordine poliţia criminală, penitenciarele şi pompierii şi
- KGB (Comitetul Securităţii Statului) – responsabil pentru poliţia politică, contrainformaţii spionaj, protecţia persoanelor importante şi comunicaţii speciale.
[modifică] Activităţile NKVD-ului
Deşi NKVD s-a ocupat de problemele importante ale securităţii statului, numele organizaţiei este legat în conştiinţa oamenilor de activităţile care pot fi considerate criminale: represiunea şi asasinatele politice, crimele de război, violarea drepturilor cetăţenilor sovietici şi străini şi alte încălcări ale legilor interne şi internaţionale.
[modifică] Represiunile şi execuţiile
Vezi pentru mai multe articole pe această temă.
Punând în practică politica internă sovietică care punea un accent deosebit pe combaterea activităţii "inamicilor poporului", agenţia a făcut un mare număr de arestări şi execuţii sumare a unor cetăţeni sovietici şi străini. Milioane de oameni au fost arestaţi şi trimişi în Gulag, sute de mii dintre ei au fost executaţi conform hotărârilor trocii NKVD-iste – cutea marţială specială. Probatoriul avea standarde foarte scăzute: un denunţ făcut de un informator anonim era apreciată ca o dovadă suficientă pentru ca un individ să fie considerat suspect şi fie arestat. Folosirea "mijloacelor fizice de persuasiune" (tortura) era permisă printr-un decret special, ceea ce a deschis calea pentru nenumărate abuzuri, despre care există foarte multe mărturii ale victimelor dar şi ale NKVD-iştilor. În toată ţara au fost descoperite de-a lungul timpului sute de gropi comune în care au fost îngropate victimele acestor abuzuri. Există dovezi de netăgăduit că NKVD-ul a comis execuţii ilegale în masă conform unor planuri elaborate cu grijă. Aceste planuri stabileau numărul şi proporţia victimelor dintr-o anumită regiune. Se stabilea astfel numărul de "inamici ai poporului" în cote fixe de clerici, foşti nobili, culaci, fără a se stabili nominal cine sunt aceştia. Arestările erau de foarte multe ori arbitrare, încadrarea într-o categorie sau alta de "inamici" fiind de multe ori făcute la întâmplare. Familiile celor pedepsiţi, inclusiv copii indiferent de vârstă, deveneau automat victime ale represiunii, conform Ordinului nr. 00486 al NKVD.
Epurările au fost organizate în mai multe valuri în conformitate cu deciziile Politburo al Partidului Comunist. Printre acestea s-au numărat cele împotriva inginerilor ("Cazul Şahti"), împotriva elitei armatei şi partidului ("comploturile fasciste"), sau împotriva cadrelor medicale ("Complotul doctorilor"). Având un caracter permanent, în acţiuni separate, s-au desfăşurat campanii împotriva naţionalităţilor ne-ruse (ucrainieni, tătari, germani, polonezi, ceceni şi alţii, acuzaţi de "naţionalism burghez", "fascism", "trădare", etc) ca şi împotriva activiştilor religioşi şi a clerului de toate confesiunile. Au fost persecutate grupuri întregi etnice în cadrul unor operaţii de masă ale NKVD-ului. Întregi popoare au fost deportate. În ciuda acestor fapte, ruşii au format majoritatea victimelor NKVD-ului.
Agenţii NKVD au fost nu numai călăii, dar şi un foarte important grup din rândul victimelor. Aproape toată conducerea agenţiei din deceniul al patrulea, inclusiv comandanţii, a fost executată.
În timpul celui de-al doilea război mondial, unităţile NKVD au fost folosite pentru asigurarea securităţii spatelui frontului, inclusiv în lupta împotriva dezertorilor. În teritoriile "eliberate", NKVD-ul şi mai apoi NKGB-ul au trecut la arestări în masă, deportări şi execuţii, inclusiv a luptătorilor rezistenţei antifasciste, aşa cum a fost polonezii din Armia Krajowa.
În străinătate, agenţii NKVD au organizat asasinarea unor exilaţi sovietici sau a unor străini consideraţi inamicii ai URSS-ului. Printre victimele unor asemenea asasinate confirmate oficial se numără:
- Lev Troţki – inamic personal al lui Stalin şi cel activ critic internaţional al dictatorului;
- Boris Savinkov - revoluţionar şi terorist rus, (Operaţiunea Trust a GPU);
- Evghen Konovaleţ – lider proeminent militar şi politic ucrainian.
După moartea lui Stalin din 1953, noul lider sovietic, Nikita Hruşciov a început o campanie împotriva abuzurilor NKVD-ului. Până la dispariţia statului sovietic, mii de victime au fost "reabilitate". Multe victime sau rude ale acestora au refuzat însă să facă cereri de reabilitare, fie de frică, fie din cauza lipsei documentelor doveditoare. Trebuie spus că această reabilitare nu era una cu efect complet. În cele mai multe cazuri, formularea întâlnită în acte era "...datorită lipsei de dovezi în cazul acestei infracţiuni...", o formulare tipic sovietică care era interpretată de fapt ca: "... a fost o infracţiune, dar, din păcate, noi nu am reuşit să aducem dovezi pentru condamnarea infractorului...". Doar foarte puţini oameni au fost reabilitaţi cu formula: "nevinovat pentru toate capetele de acuzare".
Foarte puţini agenţi NKVD au fost vreodată condamnaţi oficial pentru încălcarea drepturilor vreunei persoane anume. Din punct de vedere legal, agenţii vinovaţi de abuzuri, dar executaţi in timpul epurărilor, au avut parte de aceiaşi reabilitare post-mortem ca şi victimele lor. În ţarile baltice, după ce acestea şi-au proclamat independenţa, un mic număr de foşti agenţi NKVD care trăiau în cele state au fost condamnaţi pentru crimele făptuite împotriva populaţiei locale.
În zilele noastre, foştii agenţi care mai sunt în viaţă primesc pensii generoase şi se bucură de privilegii acordate de guvernul Uniunii Sovietice, privilegii confirmate de actualele guverne ale ţărilor membre ale CSI. Ei nu sunt persecutaţi, judecaţi sau condamnaţi, deşi mulţi dintre ei au fost identificaţi de victimele lor.
[modifică] Activităţile de spionaj
Acestea au inclus:
- Înfiinţarea unei vaste reţele de spioni în interiorul secţiilor naţionale Comintern; *Infiltrarea plină de succes a lui Richard Sorge, a membrilor "orchestrei roşii" şi a altor agenţi până la cele mai înalte niveluri de decizie ale fasciştilor, agenţi care l-au anunţat din timp pe Stalin de iminenta invazie a URSS, după care au ajutat informativ din toate puterile Armata Roşie în război;
- Recrutarea altor zeci de agenţi extrem de utili în timpul războiului rece;
- Prevenirea mai multor atentate cunoscute împotriva dictatorului Iosif Vissarionovici Stalin.
[modifică] NKVD şi economia sovietică
Sistemul foarte dezvoltat al lagărelor de muncă (Gulag), în fapt locuri de detenţie pentru sclavii moderni, a adus o contribuţi extrem de importantă la dezvoltarea economiei sovietice şi la dezvoltarea zonelor îndepărtate. Colonizarea Siberiei, a Extremului Nord şi a Orientului Îndepărtat Sovietic a fost unul dintre scopurile explicite ale primelor legi sovietice care stabileau executarea pedepsei privative de libertate în lagărele de muincă. Lucru în mină, ladrumuri, căi ferate, în fabrici, sau la exploatrea pădurilor erau în lagărele de muncă activităţi parte a planurilor cincinale sovietice, NKVD-ul având propriul lui plan de producţie.
Cea mai neobişnuită realizare a NKVD-ului au reprezentat-o contribuţiile în cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea sistemelor moderne de armament. La iniţiativa lui Lavrenti Beria, (ultimul şi cel mai important şef al agenţiei), sute de cercetători şi de ingineri au fost arestaţi şi mai apoi încarceraţi în închisori cu regim special, mult mai confortabile decât cele din Gulag, cunoscute sub numele familial de şaraşca. Continuându-şi în aceste lagăre studiile, mulţi dintre ei fiind eliberaţi mai târziu, oamenii de ştiinţă au devenit lideri mondiali în cercetare. Printre cei care şi-au desfăşurat o bună parte a activităţii în şaraşca s-au numărat Serghei Korolev, proiectantul şef al misiunii spaţiale sovietice din 1961 şi Andrei Tupolev, unii cei mai importanţi proiectati din industria aviatică sovietică.
[modifică] Vezi de asemenea
- Istoria Uniunii Sovietice
- Poliţie secretă
- Tabel cronologic al agenţiilor poliţiei secrete sovietice
- Transferul de populaţie
