José Ortega y Gasset

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

José Ortega y Gasset (9 mai 1883 - 18 octombrie 1955) a fost filosof spaniol.

[modifică] Biografie

S-a născut la 9 mai 1883 la Madrid, într-o familie cu tradiţii liberale (tatăl său era directorul unui cotidian democrat, El Imparcial). Urmează colegiul iezuit de la Miraflores del Palo (Malaga), apoi dreptul şi filosofia la Universitatea din Deusto (Bilbao), organizată tot de iezuiţi, încheindu-şi studiile în 1902, la Universitatea Centrală din Madrid.

Prietenie strânsă, dar accidentată, cu Miguel de Unamuno (din 1903). Doctorat în filosofie: "Spaimele anului 1000", in 1904.

Între 1905 şi 1908, stagii de studiu la câteva universităţi din Germania: Leipzig (unde predă şi Georg Simmel), Berlin şi, în fine, Marburg am Lahn (va reveni aici şi în 1911), unde profesau Hermann Cohen şi Paul Natorp; coleg şi prieten cu Nicolai Hartmann, Paul Scheffer şi Heinz Helmsoeth.

Profesor la Escuela Superior del Magisterio intre (1908-1910), colaborează la El Faro şi El Imparcial.

Căsătorit cu Rosa Spottorno, vor avea trei copii. Din 1910, devine profesor titular de metafizică la Universitatea din Madrid, unde va preda timp de douăzeci şi cinci de ani.

Fondează Liga de Educacion Politica Espanola (alaturi de Manuel Garcia Morente, Antonio Machado, Ramiro de Maeztu, Ramon Perez de Ayala, Manuel Azana etc., 1914). În acelaşi an, devine membru al Real Academia de Ciencias morales y politicas.

Întemeiază în 1915 revista Espana (cu Azorin, Eugenio d'Ors etc.).

Întemeiază El Sol; prima călătorie în Argentina in (1917).

În 1923 fondează Revista de Occidente (va apărea până în iulie 1936, reapare din 1961), şi Biblioteca de Ideas del siglo XX.

A doua călătorie în Argentina (1928).

În 1929: demisionează temporar de la catedră, ca protest faţă de Primo de Rivera, şi predă la Universidad Libre. În 1930 se alătură, cu Unamuno, Maranon, Perez de Ayala etc., mişcării republicane; un an mai târziu este deputat de Leon în Cortes-ul republican.

Din 1932 se retrage treptat din politică.

La izbucnirea Războiului civil in (august 1936) se refugiază succesiv în Franţa, Argentina şi Portugalia. Revine definitiv la Madrid (1946), evitând orice colaborare cu Franco.

În 1948 întemeiază, cu discipolul său Julian Marias, Instituto de Humanidades. Participă in (iulie 1949) la centenarul Goethe de la Aspen (Colorado).

În acelaşi an (august-septembrie), conferinţe la Berlin, Hamburg şi Stuttgart, apoi la Edinburgh, Darmstadt, Baden Baden şi Munchen (1951-1954).

Este sărbătorit solemn în 1953. Moare la Madrid la 17 octombrie 1955.

[modifică] Date suplimentare

Opera sa a influenţat mai mulţi scriitori şi eseişti români, dintre care cei mai importanţi sunt Emil Cioran, Mircea Eliade, Mihail Sebastian sau Octavian Paler.

[modifică] Cărţi publicate (selecţie)

Revolta maselor

Tema modernă

Spania nevertebrată

Către o filosofie a istoriei

Misiunea universităţii

Dezumanizarea artei şi note asupra romanului

Eseu despre dragoste

Omul şi poporul

Omul şi criza

Ce e filosofia?

Meditaţii asupra lui Don Quijote

Originea filosofiei

Câteva lecţii de metafizică

Velazquez, Goya şi dezumanizarea artei

Meditaţii asupra vânătorii

O interpretare a istoriei universale

Fenomenologia şi arta