Heinz Guderian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Heinz Wilhelm Guderian (n. 17 iunie 1888 – d. 14 mai 1954) a fost un general şi teoretician militar al armatei germane a Germaniei Naziste în timpul celui de-al doilea război mondial, specialist în tancuri.

Panzerele au fost construite şi au luptat conform lucrărilor lui, diintre care cea mai cunoscută este Achtung - Panzer! A deţinut postul de comandant al Corpului Panzer, comandant al armatei Panzer, Inspector-General al Trupelor Blindate, şi Şef al OKH. A avansat până la rangul de general (Generaloberst) sau General Colonel în Iulie 1940. Deşi nu a devenit niciodată Feldmareşal, Guderian este recunoscut ca unul din cei mai de seamă generali ai celui de-al doilea război mondial.

[modifică] Biografie

Guderian s-a născut la Kulm, Prusia Occidentală. Din 1901 până în 1907, Guderian a studiat la diverse şcoli militare. S-a înrolat în Armată în 1907 drept cadet în Jäger Bataillon Nr. 10. Tatăl lui era pe atunci comandantul batalionului. În 1911 Guderian s-a alăturat celui de-al treilea Telegraphen-Bataillon (Batalion fără-fir), Prussian Army Signal Corps. În Octombrie 1913 s-a căsătorit cu Margarete Goerne, cu care a avut doi fii.

Imagine:Germans and Soviets.jpg

Heinz Guderian (în mijloc) cu un kombrig sovietic la o paradă în Brest, în timpul Campaniei din Polonia

În timpul Primului război mondial, a servit ca ofiţer de transmisiuni. După război, Guderian a rămas în armata germană (Reichswehr), redusă la 100.000 de oameni, unde s-a specializat în blindate. Vorbind cursiv engleză şi franceză, a fost influenţat de teoreticienii militari britanici J.F.C. Fuller şi, în mai mică măsură, B.H. Liddell Hart, ca şi de scrierile - pe atunci necunoscutului - Charles de Gaulle. Aceste lucrări au fost chiar traduse în germană de Guderian. Achtung - Panzer! a fost scrisă între 1936 - 1937 ca o explicaţie a teoriilor lui Guderian despre rolul tancurilor şi avioanelor în războiul modern. Forţele Panzer pe care le-a creat au devenit punctul central al puterii armatei germane în al doilea război mondial, şi au luptat conform cu ceea ce avea să fie cunoscut ca doctrina blitzkrieg. Până în ziua de azi, contribuţiile sale la tacticile cu arme combinate sunt studiate în şcolile militare de elită ale Statelor Unite, West Point, şi ale Marii Britanii, Sandhurst.

Ca şi mulţi profesionişti militari germani, lui Guderian îi displăceau naziştii şi încercările acestora de a politiza armata. A fost iritat de edictul nazist care a interzis evreilor să facă parte din forţele armate şi a încetat plata pensiilor veteranilor de război evrei, şi s-a gândit să protesteze demisionând. Colegii săi militari şi perspectivele unei cariere militare strălucite l-au făcut însă să se răzgândească.

[modifică] Al doilea război mondial

În cel de-al doilea război mondial, Guderian a fost mai întâi comandant ar Armatei a XIX-a în timpul invaziei Poloniei şi invaziei Franţei. A condus personal atacul care a traversat Pădurea Ardeni, a trecut râul Meuse şi a rupt liniile franceze la Sedan. Grupul de Panzere al lui Guderian la condus "cursa către mare" care a încercuit partea principală a armatelor Aliate. În 1941 a comandat Grupul de Panzere Guderian în Operaţiunea Barbarossa, the invadarea de către Germania a Uniunii Sovietice, primind Crucea de cavaler cu Frunze de Stejar în luna iulie a aceluiaşi an. Din 5 Octombrie 1941 a condus A doua armată Panzer. În timpul campaniei Barbarossa, şi-a condus forţele Panzer în avansări rapide, conform cu doctrina Blitzkrieg şi a fost poreclit de soldaţii săi "Schneller Heinz" (Heinz cel Rapid). Avangarda sa de blindate a capturat oraşul Smolensk într-un timp remarcabil de scurt şi era pregătită de asaltul final asupra Moscovei când i s-a ordonat să se îndrepte spre Kiev (vezi decizia Loetzen). I s-a luat comanda pe 25 Decembrie 1941 pentru că a ordonat o retragere, în ciuda ordinului lui Adolf Hitler, şi trecut în rezervă în Oberkommando des Heeres'.

Imagine:Guderian Wenck color 002.jpg

Generalul Guderian şi Generalul Walther Wenck la o conferinţă de război în 1944. (Guderian poartă o uniformă Panzer neagră.)

După înfrângerea germană în Bătălia de la Stalingrad, Guderian a fost reactivat şi pe 1 Martie 1943 a devenit Inspector-General al Trupelor Blindate. Aici, responsabilităţile lui au fost supravegherea pregătirii, producţiei şi utilizării forţelor Panzer germane. Pe 21 iulie 1944 a devenit Şef al OKH. Hitler l-a demis pe 28 martie 1945 după o ceartă pe tema unui contraatac eşuat al unui comandant militar, punând astfel punct unui lung şir de neînţelegeri între ei.

În ciuda protestelor guvernelor polonez şi sovietic, Guderian nu a fost acuzat de nici o crimă de război la Procesele de la Nurnberg, întrucât acţiunile şi comportamentul său au fost cele ale unui soldat profesionist. Polonia a argumentat că la Bătălia de la Wizna, Guderian l-ar fi ameninţat pe comandantul polonez Władysław Raginis cu împuşcarea prizonierilor de război dacă acesta nu ar fi ordonat capitularea forţelor poloneze rămase. Unii istorici militari consideră aceasta o cacealma, dar polonezii nu sunt de acord. Guderian a acceptat de asemenea o proprietate în nou anexata regiune Warthegau (care devenise parte a germaniei), în ceea ce fusese înainte Polonia. Proprietarii anteriori fuseseră evacuaţi. După retragerea sa în 1942 a primit un cadou în bani din partea lui Hitler. [1]

Guderian s-a predat trupelor americane pe 10 mai 1945, şi a rămas ca prizonier de război până în 1948 când a fost eliberat. A murit pe 14 mai 1954 în Germania de Vest.

Fiul lui Guderian, Heinz Günther Guderian a devenit General în Bundeswehr şi NATO după război.

[modifică] Cărţi scrise de Heinz Guderian

Guderian, Heinz (1937). Achtung - Panzer, republicare, Sterling Press. ISBN 0304352853. Guderian descrie ce ar face dacă ar fi la comanda forţelor germane de tancuri.
Guderian, Heinz (1952). Panzer Leader. Da Capo Press republicare, 2001. New York: Da Capo Press. ISBN 0306811014. Guderian descrie ce ar face dacă ar fi la comanda forţelor germane de tancuri.