Friedrich Wöhler
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Friedrich Wöhler | |
|---|---|
 |
|
| Născut | 31 iulie, 1800 Eschersheim, Germania |
| Decedat | 23 septembrie, 1882 Göttingen, Germania |
| editează acest cadru | |
Friedrich Wöhler (n. 31 iulie 1800, Frankfurt am Main - d. 23 septembrie 1882, Göttingen) a fost un chimist german, cunoscut pentru sinteza ureei, dar şi pentru descoperirea unor elemente chimice.
Cuprins |
[modifică] Date biografice
S-a născut la Eschersheim lîngă Frankfurt. În 1823 Wöhler a terminat studiile de medicină la Heidelberg în laboratorul lui Leopold Gmelin, lucrînd apoi cu Jöns Jakob Berzelius la Stockholm. A predat chimia între 1825 şi 1831 la Şcoala Politehnică din Berlin; pînă în 1836 a lucrat la Şcoala Politehnică din Cassel, devenind apoi professor de chimie la Universitatea din Göttingen, unde a rămas pînă la sfîrşitul vieţii.
[modifică] Opera
[modifică] Contribuţii în chimie
Wöhler este considerat pionierul chimiei organice datorită sintetizării ureei (sinteza Wöhler) în 1828. Pînă în 1828 se credea că substanţele chimice se pot forma doar sub influenţa "forţei vitale" în corpul animalelor şi plantelor. Wöhler a demonstrat că această teorie este falsă prin prepararea artificială a ureei folosind numai materiale anorganice. Sinteza ureei a fost esenţială pentru biochimie deoarece ea a dovedit că un compus cunoscut ca fiind produs numai de organisme biologice poate fi produs în laborator, în anumite condiţii, din materiale fără viaţă. Această sinteză in vitro de materie organică a invalidat teoria general acceptată la acea vreme (vitalism) despre vis vitalis, o "forţă a vieţii" transcedentală necesară pentru producerea compuşilor organici. Arătînd că cianatul de amoniu se poate transforma în uree printr-o transpoziţie internă de atomi, fără cîştig sau pierdere de masă, Wöhler a arătat unul dintre primele exemple de izomerie, abolind vechea idee prin care două corpuri, A şi B, avînd proprietăţi fizice şi chimice diferite, nu pot avea aceeaşi compoziţie. În anul în care a realizat sinteza ureei, Wöhler devine profesor la vîrsta de 28 de ani. Doi ani mai tîrziu, în 1830, Wöhler a publicat, în colaborare cu Justus von Liebig, rezultatele cercetărilor privind caracterul polimeric al acizilor cianic şi cianuric. Berzelius, în raportul său către Academia Regală de Ştiinţe din Suedia, a calificat aceste lucrări drept cele mai importante din acel an în domeniiles fizicii, chimiei şi mineralogiei. Aceste rezultate, imprevizibile, au adus dovezi suplimentare în favoarea conceptului de izomerie.
Descoperirile lui Wöhler au avut o mare influenţă asupra teoriei chimiei. În perioada 1820-1881, practic toate revistele de chimie au publicat în fiecare an articolele sale.
[modifică] Descoperiri şi lucrări de cercetare
Wöhler a fost şi co-descoperitorul beriliului şi siliciuliui, precum şi a sintezei carburii de calciu, printre altele. În 1834, Wöhler şi Liebig au publicat un studiu despre uleiul de migdale amare. Prin aceste experienţe ei au demonstrat că un grup de atomi de carbon, hidrogen şi oxigen se poate comporta ca un element, poate înlocui un element şi poate fi înlocuit de un element în compuşi chimici. Astfel a fost introdusă noţiunea de radical, o doctrină care a avut o influenţă profundă asupra dezvoltării chimiei.
De la descoperirea potasiului facută de Humphry Davy, se considera că alumina conţine un metal în combinaţie cu oxigenul. Davy, Oerstedt şi Berzelius au încercat să extragă acest metal, dar fără succes. Lucrările lui Wöhler pe acelaşi subiect au dus la descoperirea aluminiului metalic. Lui i se datorează şi izolarea elementelor ytriu, beriliu şi titan, observaţia că siliciul poate fi obţinut sub formă de cristale şi că unii meteoriţi conţin materie organică. El a analizat o mare cantitate de meteoriţi şi timp de mai mulţi ani a scris rezumatul literaturii despre meteoriţi în Jahresbericht der Chemie; a deţinut cea mai mare colecţie particulară de pietre şi metale meteorice. Wöhler şi Sainte Claire Deville au descoperit forma cristalină a borului, iar Wöhler împreună cu Buff compuşii siliciului cu hidrogenul şi un oxid cu valenţă scăzută al siliciului. În timpul şederii la Cassel, Wöhler a pus la punct un procedeu de obţinere a nichelului metalic pur, iar împreună cu alţi doi prieteni a deschis o fabrică pentru obţinerea acestui metal.
[modifică] Lucrări importante
- Lehrbuch der Chemie, Dresda, 1825, 4 volume
- Grundriss der Anorganischen Chemie, Berlin, 1830
- Grundriss der Organischen Chemie, Berlin, 1840
- Praktischen Uebringen der Chemischen Analyse, Berlin, 1854
