Justus von Liebig
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Justus Liebieg (n. 12 mai 1803 -- d. 18 aprilie 1873) a fost un chimist şi inventator.
S-a născut în Germania, în oraşul vechi (Altstadt) din Darmstad, fiind al doilea născut din cei zece copii ai proprietarului unei drogherii, Georg Liebig, şi a soţiei acestuia, Maria Caroline. Casa în care s-a născut era pe strada Große Kaplaneigasse 30, în timp ce drogheria tatălui său era situată pe Ochsengasse.
Nu a fost un elev strălucit, dar i-a plăcut să facă experienţe de chimie în magazinul tatălui său. A fost obligat să întrerupă şcoala când, în timpul unei ore de curs, servieta sa a luat foc pe neaşteptate.
În perioada 1817-1818 a ucenicit pe lângă farmacistul Werle, din Heppenheim, dar a fost dat afară şi de aici, când, în urma unor experienţe, a reuşit să facă o gaură în acoperişul casei farmacistului.
Deşi nu avea bacalaureatul, în 1820 şi 1821 a studiat chimia la Bonn şi Erlangen. Cu ajutorul unei burse acordate de marele duce Ludwig I, a reuşit să finalizeze studiile în 1822 la Paris.
La recomandarea lui Alexander von Humboldt, a devenit în 1824 profesor de chimie în localitatea Gießen. În 1825 s-a căsătorit cu Henriette Moldenhauer, cu care a avut cinci copii.
În 1845, datorită meritelor sale ştiinţifice, a primit rangul de baron (Freiherr) de la marele duce Ludwig II. Din acel moment numele său oficial a devenit Justus Freiherr von Liebieg.
Din 1852 s-a mutat la München, devenind consilier ştiinţific al regelui Maximilian II al Bavariei. Ulterior, a ajuns preşedintele Academiei de Ştiinţe a Bavariei.
În ultimii ani de viaţă a fost suferind, şi a murit pe 8. Aprilie 1873 în München, unde a şi fost înmormântat.
Liebig este considerat întemeietorul chimiei pentru agricultură. Cea mai cunoscută invenţie a sa a fost extrasul din carne, care îi poartă numele.
Tot el a descoperit cloroformul, primul gaz folosit de medici ca anestezic în cursul operaţiilor.
În 1851, Justus von Liebieg a descoperit un procedeu practic de precipitare a argintului metalic pe o suprafaţă de sticlă, ceea ce a permis o fabricare mai uşoară a oglinzilor.
În prezent, în onoarea sa, Universitatea din Gießen se numeşte Justus-Liebieg-Universität.
