Vocală semiposterioară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În fonetică, o vocală semiposterioară este o vocală care se articulează cu limba retrasă parţial, într-o poziţie intermediară între o vocală posterioară şi una anterioară. În limba română nu există vocale semiposterioare.
Alfabetul Fonetic Internaţional defineşte o singură astfel de vocală:
- [ʊ]: vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită.
Această vocală apare de exemplu în limba engleză: book [bʊk] (carte).
Totuşi, în unele limbi apare şi varianta nerotunjită a acestui sunet, care însă nu are un simbol dedicat, pentru că nu există nici o limbă în care cele două variante să contrasteze fonemic. Ea se poate transcrie folosind semnul diacritic [ ̽] prin care se marchează în general apropierea de o vocală mijlocie centrală. De exemplu, în limba portugheză europeană cuvîntul pegar (a plăti) se transcrie fonetic [pɯ̽ˈgaɾ].
| Vocale Vezi şi AFI, consoane. | Modificare | ||||
| Deschidere | Anterioritate | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Anterioare | Semiant. | Centrale | Semipost. | Posterioare | |
| Închise | |||||
| Cvasiînchise | |||||
| Semiînchise | |||||
| Mijlocii | |||||
| Semideschise | |||||
| Cvasideschise | |||||
| Deschise | |||||
| Legendă: | |||||
| ■ Celulele galbene corespund vocalelor din limba română. ■ Celulele crem indică vocale folosite rar în limba română. ■ Celulele gri corespund unor vocale rare, fără simbol fonetic. În perechile de vocale, în stânga figurează varianta nerotunjită, iar în dreapta cea rotunjită. |
|||||
