Vladimir Tismăneanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vladimir Tismăneanu

Vladimir Tismăneanu (n. 4 iulie 1951, Braşov), este un politolog american născut în România. Specialist în teoria sistemelor politice şi politici comparate. Profesor de ştiinţe politice la University of Maryland, Statele Unite. În aprilie 2006 a fost numit preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, comisie care a redactat raportul prezentat de Traian Băsescu în plenul Parlamentului României în data de 18 decembrie 2006.

Cuprins

1 Viaţa
2 Activitatea profesională
3 Lucrări publicate
- 3.1 Cărţi
- 3.2 Articole
4 Distincţii
5 Controverse
6 Fapt divers
7 Vezi şi
8 Note
9 Legături externe

[modifică] Viaţa

Vladimir Tismăneanu este fiul lui Leonid Tismineţki zis "Ciungul" şi al Herminei Marcu Sohn, comisari sovietici, evrei născuţi în URSS. Părinţii săi au luptat în Brigăzile Roşii în Spania şi au fost redactor, respectiv speaker la emisiunea în limba româna la Radio Moscova în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1948 sunt trimişi de NKVD în România unde iau numele Tismăneanu.

Tatăl său a devenit profesor universitar, şeful catedrei de marxism-stalinism la Universitatea din Bucureşti (unde l-a avut ca student pe Paul Goma) şi director adjunct al Editurii PMR, iar mama sa a devenit profesoara universitară la Facultatea de Medicină din Bucureşti, desi nu aveau pregatirea necesară.^[1]. În 1960 Leonid Tismăneanu este demis din funcţia de director al Editurii Politice.^[2]

Vladimir Tismăneanu a fost coleg de clasă cu Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu, la şcoala nomenclaturii comuniste de pe bulevardul Jdanov.^[3] A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti în anul 1974, şi tot aici, în 1980, şi-a susţinut teza de doctorat, apreciata in Washington Post drept un "rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale" ^[4]

Până în anul 1981 când a plecat din România, Tismăneanu a publicat diverse articole în sprijinul regimului comunist.^[5]^[6]^[7]

[modifică] Activitatea profesională

Din 1974 până în 1976 lucrează în cadrul Institutului de Proiectări "Proiect" Bucureşti.

În prezent este profesor la Universitatea Statului Maryland, director al "Center for the Study of Post-Communist Societies" al aceleiaşi universitaţi.

Este redactor la revista "22" şi la "East European Politics and Societies".

[modifică] Lucrări publicate

Stalinism pentru eternitate

[modifică] Cărţi

Noua stînga şi Şcoala de la Frankfurt, (Editura Politică, 1976),
Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath (coordonată împreună cu Sorin Antohi; Central European University Press),
Fantasmele salvarii. Democraţie, naţionalism şi mit în Europa post-comunistă, (1999), (Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism and Myth in Post-Communist Europe) (1998) (Princeton University Press)
Balul mascat. Un dialog cu Mircea Mihăieş (1996)
Mizeria utopiei. Criza ideologiei marxiste în Europa răsăriteana (1997)
Reinventarea politicului. Europa răsăriteană de la Stalin la Havel (1997)
Vecinii lui Franz Kafka/The Neighbors of Franz Kafka (ediţie bilingva, împreuna cu Mircea Mihăieş; 1998)
Încet spre Europa. Vladimir Tismăneanu în dialog cu Mircea Mihăieş (2000)
Spectrele Europei Centrale (2001)
Scrisori din Washington (2002)
Ghilotina de scrum (2002)
Schelete in dulap (in dialog cu Mircea Mihăieş, 2004)
Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc (2005).
Reinventarea politicului: Europa de Est de la Stalin la Havel (Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Havel), Free Press, 1994)
Marele şoc din finalul unui secol scurt (Tismăneanu în dialog cu Ion Iliescu)

[modifică] Articole

Articolele şi studiile sale au aparut în numeroase ziare şi reviste, printre care New York Times, Washington Post, Common Knowledge, The New Republic, Partisan Review, Gazeta Wyborcza, Sfera Politicii, 22. ^{[necesită citare]}

[modifică] Distincţii

„Revoluţiile din 1989. Între trecut şi viitor” (Polirom, 1999) a primit premiul revistei Sfera Politicii pentru cea mai bună traducere românească din domeniu.
Premiul Fundaţiei Culturale Române (2001) şi premiul „Ion I.C. Brătianu” (2001) pentru contribuţii la promovarea ideilor liberale.
Premiul „Barbara Jelavich” al Convenţiei Naţionale de la Boston pentru cartea Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism^[8]

[modifică] Controverse

Marele şoc din finalul unui secol
Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu

Înainte şi după prezentarea raportului de către Traian Băsescu, numirea lui Tismăneanu în fruntea Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste a fost intens contestată, inclusiv de lideri ai societaţii civile precum Gabriel Liiceanu.^[9] Principalele obiecţii au fost de natură morală ^[10] dar au existat şi voci care au contestat legitimitatea comisiei şi a lui Vladimir Tismăneanu, numind raportul întocmit de Comisie, Raportul răfuielii politice. ^[11]

Tismăneanu i-a propus iniţial sa faca parte din Comisie scriitorului anti-comunist Paul Goma dar l-a îndepartat apoi la scurt timp pe considerente personale.^[12]

Tismăneanu l-a cooptat in comisie pe Sorin Antohi, dovedit ulterior colaborator al Securităţii si care a recunoscut ca ar fi mintit in legatura cu detinerea diplomei de doctorat. Antohi este in continuare editor al jurnalului academic "East European politics and Societies", unde Tismăneanu este presedintele comitetului editorial.

O poziţie vehementă împotriva raportului comisiei Tismăneanu a venit din partea opoziţiei politice. Fostul presedinte Ion Iliescu, membru de onoare al PSD, menţionat în raport printre cei care au susţinut şi promovat comunismul în România, a declarat că raportul este o „făcătura politica, unilaterală, partizană şi primitivă”. ^[13] Partidul Conservator a declarat că raportul este superficial şi lipsit de profesionalism. ^[14] Corneliu Vadim Tudor, presedintele Partidului România Mare, de asemenea acuzat în raport, a declarat că membrii partidului vor boicota discursul preşedintelui Băsescu. ^[15]

În cartea-interviu cu Ion Iliescu ^[16] Marele şoc din finalul unui secol scurt, Vladimir Tismăneanu justifică regimul Iliescu şi subliniază faptul că Ion Iliescu are merite în consolidarea democraţiei post-decembriste. ^[17]

Conform informaţiilor apărute în presă există un dosar întocmit de Serviciile Secrete ale regimului comunist, care prezintă o parte din viaţa lui Vladimir Tismăneanu nedezvăluită de acesta în CV-ul său. Acest dosar se găseşte în Arhiva SRI, Fond "D", Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370.^[18] Conform acestui dosar, Vladimir Tismăneanu a beneficiat de "mai multe călătorii peste graniţă, ca turist, în ţări socialiste şi capitaliste", înainte de a fugi în Statele Unite. Conform Fişei din 13 august 1987 din dosarul său aflat în arhivele securităţii, în noiembrie 1981 Vladimir Tismăneanu a fugit din România, sprijinit de o unitate a securităţii U.M. 0617. Aceeaşi informaţie este susţinută şi de Mihai Pelin.^[19]

[modifică] Fapt divers

Vladimir Tismăneanu a apreciat în primăvara anului 1997, in revista „22” că în România este clar că cine nu are dosar şantajabil la SRI nu va putea juca nici un rol pe scena politică. ^{[necesită citare]}

Vladimir Tismăneanu scria în 1973: "Pregatindu-mi licenta pe o tema a marxismului contemporan, sînt nevoit sa remarc, de asemenea, absenta unor opere sistematice, care sa puna în discutie multe din teoriile sociologice contemporane. Se prefera, de ce sa nu spunem, amanuntele în locul unor analize complexe, consecvent stiintifice, în spiritul metodei marxiste a ceea ce constituie, în fapt, obiectul central al acestor doctrine contemporane". ^[20]

În teza sa de doctorat “Noua Stînga şi şcoala de la Frankfurt”, Vladimir Tismăneanu ajunge la urmatoarea concluzie: “Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranzitii bruste şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest Statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul politic revoluţionar va avea rolul principal.”