Victor Papilian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Victor C. Papilian (n. 17 iunie 1888, Galaţi - d. 15 august 1956) a fost un medic, scriitor şi profesor universitar român.

Cuprins

1 Biografie
2 Opera ştiinţifică
3 Opera artistică
4 Bibliografie
5 Legături externe

[modifică] Biografie

S-a născut la Galaţi, în familia medicului militar Constantin Papilian, viitor general. Studiile secundare le-a început la Craiova, apoi la liceul Sf. Sava din Bucureşti. Aici a frecventat în paralel „Conservatorul” de muzică, la secţia de vioară. După ce a absolvit Conservatorul, a fost angajat în orchestra „Ministerului Instrucţiunii Publice”, urmându-şi pasiunea pentru muzică. Cariera tânărului a luat însă o puternică întorsătură deoarece tatăl său s-a opus deciziei fiului de a se consacra muzicii şi a insistat ca acesta să ducă mai departe tradiţia familiei şi să urmeze cariera de medic.

Începând cu 1907 Victor Papilian a studiat medicina şi a devenit doctor în 1916 la Bucureşti. În perioada 1916 - 1918 a fost înrolat ca medic în război. După terminarea acestuia a fost numit director al Institutului de Anatomie al Facultăţii de Medicină din cadrul „Universităţii Daciei Superioare”. A fost decan la „Facultatea de Medicină” din Cluj, membru al „Societăţii de Biologie” şi a „Societăţii de Antropologie” din Cluj. A fost şi director al Filarmonicii şi al Teatrului din Cluj.

În anul 1947, odată cu instaurarea regimului comunist în România, fost pensionat forţat. În anul 1948 a semnat în faţa lui Vladimir Ghika profesiunea de credinţă catolică, specificând că doreşte să aparţină Bisericii Române Unite cu Roma. La începutul anului 1950 a fost condamnat la 10 ani de închisoare ca adept al "ideologiei burgheze" pentru "atitudine refractară ideilor socialiste". După eliberarea din închisoare a frecventat serviciile religioase clandestine săvârşite de preotul Vasile Chindriş.

Pe plan literar s-a remarcat la început cu pseudonimul Sylvius Rolando. O parte din manuscrisele sale au ajuns după arestarea sa în arhiva Securităţii din Bistriţa. De acolo au ajuns pe căi ocolite în mâinile unor persoane care au intenţionat să le vândă în Franţa. În data de 19 septembrie 1996 Serviciul de Combatere a Criminalităţii Economico-Financiare din cadrul poliţiei Bistriţa a efectuat o descindere în biroul unde erau păstrate manuscrisele şi a ridicat arhiva în vederea expertizării şi înregistrării ei în documentele de patrimoniu. După efectuarea expertizei manuscrisele au fost luate în evidenţă şi înregistrate la Oficiul Judeţean al Patrimoniului Naţional Cultural Bistriţa-Năsăud. În prezent ele aşteaptă lumina tiparului şi interesul cititorilor.

[modifică] Opera ştiinţifică

Anatomia scoarţei lobului frontal, Bucureşti, 1916
Manual practic de disecţie, Cluj, 1923
Tratat elementar de anatomie descriptivă şi topografică, Cluj, 1928
Anatomia Omului, vol. I: Aparatul locomotor
Anatomia Omului, vol. II: Splanhnologia

[modifică] Opera artistică

În opera sa literară a portretizat lumea interbelică, una din temele sale predilecte fiind caricaturizarea ortodoxiei ardelene. Romanul istoric Bogdan infidelul este o pledoarie pentru catolicism, credinţă admirată şi îmbrăţişată de savantul moldo-oltean stabilit în Transilvania.

[modifică] Bibliografie

Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Edituara Saeculum, Bucureşti 1999 ISBN 973-9399-03-7
Florea Marin, Furtuni în centrul medical Cluj. 1919-1960, Editura Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj 1999.