Vasile Chindriş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vasile Chindriş (n. 1905, Ieud - d. 15 august 1972, Cluj) a fost un preot greco-catolic român, ctitorul bisericii greco-catolice din cartierul clujean Iris (neretrocedată), bătut în plină stradă în anul 1942 de autorităţile horthyste, unul din conducătorii rezistenţei greco-catolice clujene din timpul perioadei comuniste. A legat o strânsă prietenie cu scriitorul şi preotul ortodox Gala Galaction şi cu poetul Tudor Arghezi.
[modifică] Momentul 12 august 1956
În vara anului 1956 guvernul comunist a cerut episcopilor greco-catolici rămaşi în viaţă şi trecuţi cu domiciliu obligatoriu la diverse mănăstiri ortodoxe din jurul Bucureştiului să certifice că mai există credincioşi români uniţi, sub pretext că astfel s-ar putea acorda libertate Bisericii Române Unite cu Roma.
Într-o discuţie avută cu ministrul cultelor Petre Constantinescu-Iaşi, Vasile Chindriş, care lucra ca funcţionar şi activa în clandestinitate ca preot, şi-a luat angajamentul să dovedească existenţa masivă a credincioşilor greco-catolici români. De aceea, reîntors la Cluj şi ajutat de un mare număr de credincioşi, a convocat o adunare pentru duminica din 12 august 1956, în Piaţa Universităţii din Cluj. Cu o zi înainte preoţii romano- catolici de la Biserica Piariştilor promiseseră că vor permite ca slujba să se desfăşoare în incinta lăcaşului, însă sub presiunea autorităţilor comuniste şi-au retras promisiunea în dimineaţa zilei de duminică. În aceste condiţii, Vasile Chindriş, secondat de părintele Izidor Ghiurco ş.a., a cerut credincioşilor să slujească Sfânta Liturghie în Cimitirul Hajongard, însă mulţimea credincioşilor a cerut să se slujească pe scările Bisericii Piariştilor, ceea ce s-a şi întâmplat. Înainte de începerea serviciului religios Vasile Chindriş i-a întrebat pe cei adunaţi de ce religie sunt, întrebare la care a primit răspunsul "suntem români greco-catolici". La ectenia "Pentru Preafericitul părintele nostru papa Pius al XII-lea, pentru Înalt Prea Sfinţiţii noştri arhierei Iuliu Hossu, Alexandru Rusu şi Ioan Bălan" lumea a izbucnit în lacrimi. În timpul predicii Vasile Chindriş i-a încurajat pe cei prezenţi să rămână statornici în credinţă şi a criticat broşura "Lenin despre religie", arătând că totuşi până şi Lenin cere respectarea convingerilor şi apartenenţei religioase. După terminarea liturghiei duminicale cei prezenţi au semnat un memoriu adresat guvernului comunist, pentru acordarea libertăţii Bisericii Române Unite cu Roma şi eliberarea clericilor arestaţi. Memoriul cu semnăturile a fost dus la Bucureşti de către judecătorul Mihai Berindean, încadrat pe atunci ca simplu muncitor, dar nu a fost luat în considerare de Departamenul Cultelor. Spre seară Securitatea l-a arestat pe Vasile Chindriş împreună cu toţi preoţii care au săvârşit liturghia, precum şi pe laicii consideraţi organizatori ai "manifestaţiei reacţionare", între care s-a numărat Vasile Fărcaş, fost preşedinte al Tribunalului Cluj.
Tribunalul Militar l-a condamnat pe părintele Vasile Chindriş la şapte ani de închisoare grea, iar pe ceilalţi preoţi şi credincioşi, la mai mulţi ani de temniţă grea. Episcopul Alexandru Rusu, considerat ca iniţiatorul acţiunii, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă.
[modifică] Sfârşitul vieţii
Vasile Chindriş a fost eliberat din închisoare în anul 1964 şi i s-a fixat domiciliu obligatoriu în Bucureşti, unde şi-a reluat activitatea pastorală săvârşind zilnic liturghia prin casele unor credincioşi bucureşteni curajoşi, inclusiv ortodocşi, cununând şi botezând în taină. Ulterior şi-a continuat activitatea pastorală la Cluj. Pentru faptul că în anul 1967 a săvârşit slujba de Paşti în locuinţa sa din str. Eroilor 10, împreună cu preotul Ieronim Şuşman, cei doi au fost arestaţi şi condamnaţi de Tribunalul Militar Cluj la trei ani de închisoare. După eliberarea din închisoare a mai trăit doi ani. A murit de ziua Sfintei Maria, pe 15 august 1972. A fost înmormântat în Cimitirul Hajongard în prezenţa unui număr mare de credincioşi veniţi să-l conducă pe ultimul drum.
