Tudor Arghezi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880 - d. 14 iulie 1967) s-a născut la Bucureşti. Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu: pseudonimul său, Arghezi, provenind, explică însuşi poetul, din Argesis-vechiul nume al Argeşului. Alţi critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfinţi eretici, Arie şi Geza.

[modifică] Biografie

• 1880, 21 mai- Vede lumina zilei, la Bucureşti, Ion N. Theodorescu.
• 1891 - 1896- Cursurile liceului Sf. Sava.
• 1896 - Debut literar sub influenţa "magistrului" Alexandru Macedonski, în "Liga ortodoxa", semnând Ion Theo.
• 1900 - 1904 - Poetul e câţiva ani călugar la Cernica. În romanele sale mărturiseşte că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic şi nu un spirit mistic. Recurge la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane. În romanul Cimitirul Buna Vestire va parodia cu sarcasm toată această lume.
• 1905 - 1910- Călătorie în străinatate. Puţin timp la Paris, apoi la Mănăstirea Cordelierilor, unde e asaltat să devină catolic. Plictisit de insistenţe, se mută la Geneva, unde scrie poezii, asistă la cursurile Universităţii şi, ca să-şi câstige existenţa, lucrează într-un atelier dinţi de aur, inele şi capace de ceasornice. În 1909, vizitează Italia.
• 1912 - 1916 - Revine în România. La "Facla", "Viaţa românească", "Teatru", "Rampa" publica versuri, pamflete, articole polemice ş.a.
• 1918 - 1919- În timpul realizării României Mari e închis doi ani, împreună cu 11 ziarişti şi scriitori (între care şi Ioan Slavici), la penitenciarul Văcăreşti, acuzat de trădare, pentru ca se pronunţase pentru neutralitatea României.
• 1927 - Apare cu mare întârziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite".
• 1928 - Sub direcţia sa, apare ziarul "Bilete de papagal".
• 1929 - Prima sa carte în proza "Icoane de lemn".
• 1931 - Placheta de versuri "Flori de mucigai" legată, ca şi "Poarta neagră", de anii de detenţie. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proza "Cartea cu jucarii", inaugurând o direcţie secundară în creaţia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele ştiute de şcolari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărţisoare", "Prisaca", "Zdreanţa" s.a. Manualele şcolare cuprind multe creaţii destinate copiilor.
• 1934 - Romanul "Ochii Maicii Domnului" (dragostea materna şi devotamentul filial).
• 1935 - "Versuri de seară"
• 1936 - "Cimitirul Buna-Vestire", roman
• 1939 - "Hore", volum de versuri
• 1942 - Romanul "Lina", de fapt lung poem în proză
• 1943 - Sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informaţia zilei") publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliţie. La 30 septembrie, apare excepţionalul pamflet "Baroane", atacând pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucureşti şi în lagărul de la Tg. Jiu.
• 1944 - Iese din lagăr.
• 1948 - Apare în ziarul PCR Scânteia în patru episoade articolul celebrul articol al lui Sorin Toma intitulat "Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilenţialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancţioneazã un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă ameninţare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea acestuia şi se retrage din viaţa publică în casuţa lui de la Mărţişor unde supravieţuieşte din vânzarea cireşelor!

• 1952 - 1967- Poetul este "reabilitat" treptat, la sugestia lui Gheorghiu Dej, este distins cu premii şi titluri, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca şi Mihail Sadoveanu, colaborând cu autorităţile şi scriind poezii sociale pe placul acestora. Publică poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestriţe", "Poeme noi", "Cu bastonul prin Bucureşti".
• 1966 - Se stinge, răpusă de cancer, soţia sa de o viaţa, Paraschiva.
• 1967 - Moare şi el, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, în grădina casei din Str. Mărţişor. Funeralii naţionale. Casa e astăzi muzeu, întreţinut de fiica sa Mitzura. La vârsta de 16 ani debutează în "Liga ortodoxă" a lui Alexandru Macedonski, sub semănătura Ion Theo. Până în 1910 -când a început să conducă sau să editeze el însuşi reviste şi ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget romanesc", "Naţiunea", "Bilete de papagal"- publică la mai multe periodice ale vremii: "Revista modernă", "Viaţa nouă", "Facla", "Viaţa romanească", etc..
• În anul 1927 îi apare volumul de versuri - cu titlu semnificativ - Cuvinte potrivite. După această dată, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole. Va impune în literatura română ca specie literar㠓tableta.

• Pentru activitatea literatura remarcabilă primeşte în anul 1946 Premiul Naţional de poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, e distins cu numeroase titluri şi premii, în anul 1965 primeşte Premiul Internaţional Johann Gottfried von Herder (a se vedea premiul Herder); este sărbătorit cu prilejul zilelor de naştere la 80 şi, respectiv, 85 de ani ca poet naţional
• este initiatorul tabletei in lietratura romana

[modifică] Opere antume alese

• Cuvinte potrivite, poezii, 1927
• Icoane de lemn, tablete, 1929
• Poarta neagră, tablete, 1930
• Cartea cu jucării, poeme pentru copii
• Tablete din Ţara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933
• Ochii Maicii Domnului, 1934
• Cărticica de seară, poezii, 1935
• Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934
• Versuri, 1936
• Ce-ai cu mine vântule?, 1937
• Lina, roman, 1942
• Eminescu, studiu critic, 1943
• Versuri alese, 1946
• Bilete de papagal, 1946
• Prisaca, 1948, poeme pentru copii
• 1907-Peizaje, 1955
• Pagini din trecut, publicistică, 1955
• Cântare omului, 1955
• Frunze, 1961
• Poeme noi, 1963
• Cadenţe, 1964
• Silabe, 1965
• Răzleţe, 1965
• Versuri lungi, 1965
• Ritmuri, 1966
• Litanii, 1967
• Noaptea, 1967.