Sărăcăciani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Saracacianii sau sărăcăcianii sunt o confrerie pastorală din Grecia care până de curând trăia in izolare completă sau parţială de restul populaţiei sedentare grecesti şi practica transhumanţa respectiv nomadismul în anumite zone muntoase ale Greciei şi uneori chiar dincolo de frontierele acesteia.

[modifică] Aromâni grecizaţi?

Sărăcăcianii sunt menţionati pentru prima oara sub acest nume abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar originea etnica a acestora a dat naştere la numeroase controverse si speculaţii in rândurile etnologilor şi antropologilor. Una din ipoteze, susţinută de profesorii de la Universitatea din Cluj respectiv Bucureşti, Theodor Capidan şi Tache Papahagi (iar mai recent de etnografii Irina Nicolau respectiv Tănase Bujduvenau) îi clasifică pe sărăcăcianii ca aparţinând unei ramuri a aromânilor numită 'rămâni fărşeroţi' care a adoptat limba greacă gradual, in ultimă instanţă sub influenţa prozelită a calugărului grec (ulterior sanctificat) Cosmas Aetolianul care a fost foarte activ in zonele locuite de sărăcăciani. Idiomul grec vorbit de sărăcăciani este doar cu greu inteligibil restului populaţiei grecesti şi cuprinde vocale specifice limbii române cum ar fi 'ă' şi 'â' inexistente ca atare in greacă. Mai mult decât atât, el conţine numeroase cuvinte de origine aromână dar şi o proporţie ridicată de cuvinte slave şi turceşti.

[modifică] Alte ipoteze

Potrivit lui Capidan, sărăcăcianii se trag din aşezarea locuită exclusiv de aromâni Sirakou (in aromână Săracu) situata la sud-est de capitala Epirului, Ianina. Altii autori ca de exemplu Kostas Krustallis, cred ca ei au originat în provincia Valtos (Baltos), mai precis din localitatea Sakharetzi (redenumită intre timp Perdikaki). Krustallis era de părere că atât sărăcăcianii cât şi un alt trib nomad pastoral din regiune -cel al caragunilor- erau ambele ramuri desprinse din trunchiul aromânilor "rămâni" vlahi. Provincia Valtos s-a aflat pentru un timp sub suzeranitatea Regatului Spaniei în timpul când acesta era suzeran asupra sudului Italiei si a Regatului de la Napoli. Unii istorici (cum ar fi italianul Antonio Baldacci care a calatorit in aceasta regiune) susţin că unii din saracacianii ar fi fost un grup de mercenari spanioli care s-ar fi stabilit în Valtos după retragerea grosului trupelor spaniole şi căsătoriţi cu femei locale vorbitoare de aromână a căror limba o înţelegeau. O altă ipoteză sugerează ca numele li s-ar trage de la aspectul lor sărăcacios, auster. De altfel, după cum precizează J.K. Campbell, pana in 1937, multi din sărăcăciani practicau furtul de animale (în greaca zooklopi) din turmele aparţinând celor mai înstăriţi. Acest lucru se justifica din cauza faptului ca mulţi nu-şi puteau procura hrana adecvată lor şi familiilor lor fără a recurge la aceste acţiuni extreme. De altfel pâna in 1937 ei nu aveau domicilu stabil si locuiau in colibe (kalives) impletite din nuiele. În acel an, dictatorul grec Metaxas a emis un decret (nr. 1223 din 3/4 mai 1938) prin care îi obligă să se sedentarizeze. Mulţi din ei au fost colonizaţi în Tracia de est, teritoriu achiziţionat de Grecia in 1923 şi unde populaţia greacă era înca in minoritate, ca să îngroaşe rândurile acesteia.

Sărăcăciani de lângă Sliven din Bulgaria in costumaţia lor tradiţională similară cu acea a mocanilor

[modifică] Sărăcăcianii din Albania şi Bulgaria

O parte a sărăcăcianilor din Grecia care in decursul secolului al XIX-lea si XX-lea s-au stabilit în -ceea ce este astazi- Albania au reuşit sa evite procesul de grecizare şi şi-au pastrat graiul aromân nealterat. Dialectologul de la Universitatea din Cluj Petru Neiescu a intâlnit un grup din aceşti sărăcăciani in anul 1959 în timpul unei expediţii in Albania, lângă localitatea Stepur. Conversând cu ei in aromână, el a aflat ca aceştia, intrebati fiind de apartenenţa lor etnica a lor au raspuns 'suntem sărăcăciani ' dar deveniseră intre timp agricultori, conştienţi totuşi de faptul ca generaţiile precedente pe care le lăsaseră in urmă in Grecia fuseseră pastoralişti. Rămăşite ale sărăcăcianilor se pot întîlni azi şi pe teritoriul Bulgariei mai ales pe lângă localitatea Sliven.

[modifică] Bibliografie

Capidan, Theodor: 'Sărăcăcianii. Un trib român grecizat' în 'Dacoromania', 1924-6, vol.4, p.923-59.

Neiescu, Petre - Mic atlas al dialectului aromân din Albania si Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1997 (pp. 21-32)

Campbell, John K. - Honour, Family and Patronage: A Study of Institutions and Moral Values in a Greek Mountain Community. Oxford: Clarendon Press, 1964