Ritul anglican
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ritul anglican e un rit creştin, folosit în Biserica Anglicană. Unii consideră că ritul anglican nu e, decât ritul de la Sarum, evoluat în decursul istoriei. Alţii cred că ritul anglican a luat fiinţă în 1533, o dată cu elaborarea primei ediţiuni a cărţii de slujbe Common Prayer Book.
În orice caz, arhiepiscopul Thomas Cranmer a păstrat multe lucruri din ritul de la Sarum, la care a adaos elemente din ritul celtic, din ritul bizantin, din ritul latin, precum şi elemente create de el.
În 1662, ritul anglican a căpătat o formă “definitivă”. Totuşi în 1920, liturghia anglicană a cunoscut o reformă, refuzată de două ori de către Parlament. Reforma definitivă a avut loc în anii 1970, însă rezultatele acesteia nu sunt obligatorii, astfel încât, în general, parohiile anglo-catolice folosesc forma dată de ultima reformă liturgică, pe când parohiile anglo-evanghelice păstrează fie forma din 1662, fie cea din 1921. De aceea putem vorbi de două ramuri ale ritului anglican. Forma nouă este cunoscută în limba engleză sub numele de Order One, iar în franceză Le Rite contemporain, pe când cea veche sub numele de Order Two sau Le Rite ancien.
Cuprins |
[modifică] Ritul vechi
Slujbele ritului vechi se află în CPB. Acesta, faţă de ritul contemporan, are următoarele caracteristici : rânduiala veche a liturghiei, cu o singură anaforă a cărei epicleză e foarte discretă, pâine dospită şi vin fără apă pentru liturghie, veşminte preoţeşti sobre, preotul cu spatele la credincioşi, lipsa de tămâie şi lumânări, lipsa de icoane, limba engleză arhaică, Biblia sub traducerile King James Bible şi American Standard Version, orânduirea citirilor la utrenie şi vecernie, încât Biblia să fie parcursă în întregime în decursul unui an întreg ; spovedanie publică, neglijare a maslului.
[modifică] Rânduiala liturghiei
Felul în care sunt împletite elementele liturghiei este cu totul neobişnuit faţă de liturghiile vii mai cunoscute, însă apropiat de liturghiile celtice. Lucrul cel mai semnificativ e că, la fel la la celţi, dipticele se află nu în cadrul anaforei, ci în jurul aducerii darurilor.
[modifică] Liturghia cuvântului
- Imn.
- Tatăl nostru.
- Rugăciune de început.
- Poruncile : preotul, întors cu faţa spre popor, recită fie cele zece porunci (textul de la Exod 20 combinat cu cel de la Deuteronom 5), fie cele două porunci mai mari (Matei 22) ; după fiecare poruncă, poporul răspunde : « Doamne, miluieşte-ne, şi pleacă inimile noastre să ţinem legea aceasta » (III Regi 8:58).
- Rugăciunea pentru regină (poate fi omisă).
- Rugăciunea zilei.
- Citire din Vechiul Testament
- Psalm resposorial
- Citire din din Noul Testament, in afara de evangheliil.
- Imn.
- Evanghelie.
- Credo-ul niceno-constantinopolitan.
- Predică.
[modifică] Liturghia altarului
- Ofertoriu:
- Verset biblic.
- Imn.
- Diptice.
- Confiteor (rugăciune de pocăinţă):
- Îndemnul preotului.
- Chemare la pocăinţă, rostită de preot.
- Rugăciunea de pocăinţă, în genunchi, rostită de toţi.
- Rugăciunea de iertare, rostită de preot.
- Verset de pocăinţă, din Biblie, rostit de preot.
- Prefata:
- Dialog introductiv: «Domnul să fie cu voi», «Sus inimile», «Să mulţumim Domnului»...
- Prima parte a marii rugăciuni a sfintei jertfe.
- Imnul «Sfânt sfânt».
- Post-sanctus.
-
- Cuvintele instituirii.
- Imnul «Mielul lui Dumnezeu»
- Comuniunea(impartasirea) preotului şi a credincioşilor.
- Tatăl nostru.
- Rugăciunea după comuniune: preotul spune fie rugăciunea de mulţumire, fie cea de plecăciune.
- Gloria: «Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu»...
- Binecuvântarea.
[modifică] Ritul nou
Slujbele ritului nou se află în The Alternative Service Book. Acesta, faţă de ritul vechi, are următoarele caracteristici : o rânduială a liturghiei care recuperează mai multe elemente galice, cât şi din Biserica primară, pâine nedospită în formă de prefabricate rotunde, şi vin amestecat cu apă pentru liturghie, veşminte preoţeşti fastuaose şi colorate, preotul cu faţa la credincioşi, tămâie şi lumânări, icoane şi vitralii, limba engleză contemporană, traduceri moderne ale Bibliei, orânduirea citirilor la utrenie şi vecernie, încât Biblia să fie parcursă în întregime în decursul a doi ani întregi (faţă de doar un an pentru ritul vechi) ; spovedanie individuală şi destul de deasă, folosirea din belşug a maslului, precum şi a tot felul de ierurgii.
[modifică] Rânduiala liturghiei
În forma actuală, liturghia anglicană seamănă cel mai mult cu cea ambrosiană, dar păstrează multe elemente specific englezeşti
[modifică] Liturghia cuvântului
- Imn.
- Binecuvântare trinitară.
- Rugăciune de început.
- Legea : preotul recită fie cele două porunci mai mari, fie Fericirile, fie cele zece porunci ; după fiecare poruncă, poporul răspunde : « Doamne, miluieşte-ne, şi scrie aceste cuvinte în inimile noastre, rugămu-ne ţie. ».
- Confiteor (rugăciune de pocăinţă):
- Îndemnul preotului.
- Chemare la pocăinţă, rostită de preot.
- Rugăciunea de pocăinţă, în genunchi, rostită de toţi, sau Kyrie eleison.
- Rugăciunea de iertare, rostită de preot.
- Gloria: «Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu»...
- Rugaciuneaa zilei.
- Citire din |Vechiul Testament
- Psalm responsorial
- Citire din apostol.
- Imn.
- Evanghelie.
- Simbolul niceno-constantinopolitan (în zilele fără sărbătoare, se omite).
- Predică.
- “Mijlocire pentru Biserică” (ectenia stăruitoare).
[modifică] Liturghia altarului
- Sărutarea păcii.
- Ofertoriu:
- Imn.
- Verset biblic.
- Intrarea mare.
- Rugăciune de primire a darurilor.
- Anafora (cu Imnul «Sfânt sfânt», cu cuvintele instituirii, cu epicleză), cu anamneză, însă ordinea în care apar e foarte variabilă de la o anaforă la alta).
- Tatăl nostru.
- Frângerea propriu-zisă, solemnă, a pâinii.
- Imnul «Mielul lui Dumnezeu»
- Două rugăciuni înainte de cuminecare.
- Cuminecarea preotului şi a credincioşilor.
- Două rugăciuni după cuminecare: una de către preot, cealaltă de către tot poporul.
- Binecuvântare şi trimitere.
[modifică] Bibliografie
- The Book of Common Prayer... According to the use of The Episcopal Church, The Seabury Press, New York, 1979. (Fără copyright. Aflată în domeniul public, datorită Dreptului Canonic.)
Livre de Prières, Montréal. (Traducere după CPB din 1662. Fără an de ediţiune, fără copyright.)
- The Alternative Service Book, Londra 1979.
