Râmnicu Vâlcea

Oraşul, scăldat de apele bătrânului Alutus este o veche aşezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii şi Stolniceni. Aici romanii au construit cetăţi (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a aşezării.

Insă prima atestare documentară a oraşului datează din 4 septembrie 1388, când cel care s-a numit domnul Ţării Româneşti până la marea cea mare, Mircea cel Bătrân, menţiona într-un hrisov că se află în "oraşul domniei...numit Râmnic".

Mircea cel Bătrân domnul care a menţionat "oraşul domniei...numit Râmnic"

In centrul oraşului, se găsesc ruinele curţii domneşti a lui Mircea cel Bătrân, prezenţe materiale vii ale marelui voievod în această aşezare; aici a semnat documentul de atestare a judeţului Vâlcea la 8 ianuarie 1392, fiind primul judeţ atestat documentar. Din vechea şi măreaţa cetate se mai pot vedea astăzi doar zidurile care inconjoară parcul central, numit "Mircea cel Bătrân" în cinstea voievodului.

Sigiliul oraşului datează din 1505 fiind, după cum arată istoricul A. Sacerdoţeanu, "unul dintre cele mai vechi sigilii orăşeneşti din Ţara Românească".

Mihai Viteazul numea aşezarea "oraşul domniei mele Râmnic"

Că Râmnicu Vâlcea era oraş domnesc, reiese şi dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor româneşti, Mihai Viteazul, care numea oraşul astfel:"oraşul domniei mele la Râmnic".

Tot aşa, Matei Basarab, va menţiona că "am fost la preumblere peste Olt la oraşul domniei mele la Râmnic".Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la sfârşitul anilor 1970) se construieşte prima moară de hârtie (fabrică), de către boierii Rudeni.

Pe dealul care străjuieşte oraşul în partea de nord, în Cetăţuia construită pe el la 2 ianuarie 1543 este asasinat de către boierii Neagoe şi Drăgan, domnitorul Radu de la Afumaţi.

Cetăţuia, care este un fel de simbol al oraşului, este un mic fort construit prin secolul XIV sau secolul XV pentru a păzi reşedinţa olteană a domnilor, scaun obişnuit al Banilor şi a noii episcopii.

Numeroase documente arată că prin oraş au trecut Doamna Chiajna, Constantin Brâncoveanu, tatăl lui Mihai Viteazul Pătraşcu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie.

Monedă cu C.Brâncoveanu

Ocuparea Olteniei de către austrieci în perioada 1718-1739, implicit şi a oraşului, a dus la incendierea lui şi transformarea în fortăreaţă de apărare.

Radu cel Mare la 1504 înfiinţează la Râmnic o episcopie numită "Episcopia Râmnicului - Noul Severin", fapt ce este semnalat şi de Paul de Alep în notele de călătorie ale sale în ţările române. Insă atestarea documentară a acestei episcopii cu titulatura completă datează din timpul lui Mihnea Vodă la 29 decembrie 1590. Construcţia nouă a Episcopiei ridicată la 1639 este distrusă de un incendiu provocat odată cu năvălirea turcilor din 1737. Tot aşa se va întâmpla şi în 1847. Construcţia existentă a fost ridicată între anii 1850- 1856, iar picturile interioare sunt făcute de Gheorghe Tattarăscu, purtând amprenta realismului italian. Noua construcţie este ridicată prin strădania episcopului de Vâlcea Calinic primind denumirea de Catedrala Episcopală "Sfântul Nicolae".

Trebuie să remarcăm faptul că la Râmnic a fost hiotonisit ca episcop la 1705 cu "Sfatul şi cu voia prea luminatului şi învăţatului"domn Constantin Brâncoveanu, nimeni altul decât Antim Ivireanul, unul dintre cei mai buni tipografi ai vremii.

În secolul al secolul XVIII-lea găsim la Râmnic o bogată activitate culturală, datorată marelui cărturar Antim Ivireanul (1705) care pune aici bazele unei tipografii în care au fost tipărite bijuterii literare ale spiritualităţii româneşti şi nu numai. Primele cărţi tipărite Tomul bucuriei şi Antologhion.

Marele istoric Nicolae Iorga, a denumit Râmnicul "capitală a tipografiilor", iar un capitol al "Literaturii române vechi", "Epoca lui Chesarie de Râmnic".

Au ieşit de sub tipar în continuare "Gramatica slavonească" (1755), "Trâmbiţa românească" (1769), ciclul "Mineelor" (1776 -1780), întâia ediţie a "Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduelelor gramaticii româneşti" a lui Ienăchiţă Văcărescu (1787) şi multe altele.

Alt important cărturar al Râmnicului, episcopul Damaschin, reuşeşte tot în această perioadă să contribuie la "românizarea aproape a tuturor cărţilor", traducând aproape întreaga literatură a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 ţinut la mănăstirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înfiinţarea a două şcoli: Una românească la Râmnic şi una latinească la Craiova.

Tot la Râmnic la început de secol XVIII, se deschide o şcoală de artă, mai precis de zugravi sub conducerea lui Ioan Zugravul

La 29 iulie 1848, în parcul "Zăvoi", se intonează pentru prima dată cântecul "Deşteaptă-te, române!" compus de Anton Pann pe versurile lui Andrei Mureşanu, la ceremonialul organizat pentru cinstirea victoriei revoluţiei şi sfinţirea "stindardelor libertăţii naţionale".

Peste ani, în urma revoluţiei din decembrie 1989, "Deşteaptă-te, române!" devine imnul naţional al României.

Remarcăm prezenţa ca refugiat în Râmnicu Vâlcea a bunicului dinspre mamă al poetului Octavian Goga, preotul Ion Bratu, care jucase un rol important în evenimentele revoluţionare ale anului 1848.

Anton Pann a fost un membru marcant al comunităţii oraşului. Locuinta condeierului si tipografului a fost casa în formă de culă din actuala strada Ştirbei Vodă, azi "Muzeul memorial Anton Pann". Din acest loc pleca pe drumurile judeţului acest "fiu al Pepelei" către satele care i-au oferit nestemate folclorice necesare desăvârşirii operei sale. Anton Pann a fost cel care a pregătit formaţia corală care a intonat pentru prima dată "Deşteaptă-tă, române!".

Au mai trecut prin oraş de-a lungul anilor, în diferite călătorii, Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuţă, iar Ion Luca Caragiale a fost revizor şcolar.

Un eveniment de seamă din istoria oraşului este că în anul 1920, la 1 iulie, are loc primul congres al "Ligii culturale" după realizarea României Mari la 1 decembrie 1918. Această manifestare este prezidată de Nicolae Iorga.