Platformă continentală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prin platformă continentală sau platou continental (numită uneori, în mod impropriu şelf) se înţelege acea zonă a fundului mării care mărgineşte uscatul şi care este o continuare a continentelor sub oceane şi mări. Începe de la linia coastei sau de la linia apei corespunzătoare celei mai joase maree şi se termină în zona unde panta fundului devine abruptă. Conferinţa de la Geneva asupra dreptului mării din 1958 prevede:
- a) platforma continentală reprezintă fundul mării şi subsolului regiunilor submarine adiacente situate dincolo de marea teritorială până la o adâncime de 200 m sau dincolo de această limită, până la punctul unde adâncimea apelor permite exploatarea resurselor naturale ale acestor regiuni;
- b) statul riveran are drepturi suverane şi exclusive asupra platformei continentale şi nimeni nu poate exploata sau explora platformă continentală fără consimţamântul expres al statului riveran;
- c) drepturile statului riveran privesc resursele naturale ale platformei continentale cât şi cele de origine minerală sau organisme vii care îi păstrează în mod constant contactul fizic cu fundul mării;
- d) drepturile statului riveran asupra platformei continentale nu trebuie să aducă nici o atingere regimului juridic al apelor de deasupra platoului şi nici al spaţiului aerian.
Existenţa plăcilor tectonice explică formarea cutremurelor, deriva continentelor şi vulcanismul.
