Mihail Ralea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihail Ralea - (1896 - 1964), eseist, filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic de stinga, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române, director al revistei "Viaţa Românească" (din 1933).
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Medievală |
||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română |
||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Toate articolele din serie | ||
editează |
Dupa alungarea regelui Mihai I, care a fost fortat sa abdice în decembrie 1947, în Republica Populară Română, Mihail Ralea a fost numit Ministru la Legaţia Română din Washington, corespondentul funcţiei actuale de ambasador.
A sprijinit prin declaraţii şi chiar implicindu-se activ în politică, instaurarea comunismului în România. Din acest motiv şi-a atras adesea critica şi dezaprobarea intelectualilor de dreapta, mulţi dintre ei închişi, pe motive evident politice, de noua putere comunistă de la Bucureşti.
Cuprins |
[modifică] Contribuţii
Spirit umanist, cu preocupări multiple, în domenii foarte diferite, aşa cum ar fi: filosofia (îndeosebi antropologia, teoria valorilor şi a culturii), psihologia, estetica şi istoria literaturii universale, îndeosebi a celei franceze, Mihai Ralea este dificil de încadrat în doar unul din aceste sectoare în care a excelat. A fost unul dintre marii eseişti ai literaturii române.
După absolvirea Facultăţii de Drept şi Litere din Iaşi, îşi continuă studiile în Franţa, unde, în 1923, obţine titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de revoluţie în doctrinele socialiste.
Întors în ţară, ocupă funcţia de conferenţiar de pedagogie socială din 1923 şi apoi aceea de profesor de psihologie şi estetică la Universitatea din Iaşi. Prin activitatea lui Mihai Ralea, studiul psihologiei la Univesitatea din Iaşi cunoaşte o nouă dezvoltare.
Iaşul avea să-i ofere, aşa cum însuşi mărturisea mai târziu, întâlnirea cu Garabet Ibrăileanu, întâlnire ce reprezentase cel mai însemnat eveniment intelectual din viaţa sa.
Astfel, Mihail Ralea este chemat să preia funcţia de redactor-prim al revistei revistei "Viaţa Românească", devenind colaboratorul principal al lui Garabet Ibrăileanu. Aici este "şcoala" unde se formează criticul literar Mihai Ralea, cel care a scris pagini remarcabile despre Tudor Arghezi şi Mihail Sadoveanu in volumul sau intitulat Valori, publicat în 1935 .
Din 1938 a fost numit profesor de estetică la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti şi titular al catedrei de psihologie la aceeaşi facultate. În activitatea sa profesorală întreprinde o rodnică şi temeinică muncă ştiinţifică şi didactică, formând în jurul său un cerc larg de specialişti.
Pentru activitatea sa culturală şi pentru cea ştiinţifica a fost ales membru al Academiei Române şi distins cu titlul de laureat al Premiului de Stat.
[modifică] Opere selective
- Introducere în sociologie, 1927,
- Sociologia şi teoria cunoaşterii;
- Formarea ideii de personalitate;
- Valori, 1935;
- Ipoteze şi precizări în ştiinţa sufletului;
- Specific şi frumos în comentarii şi sugestii;
- Atitudini, 1931;
- Psihologie şi viaţă;
- Explicarea omului;
- Înţelesuri(1942)
- Între două lumi (1943)
- Sociologia succesului (în colaborare);
- Cele două Franţe, 1956;
- Istoria psihologiei, 1958 (în colaborare);
- Introducere în psihologia socială, 1966 (postum)
[modifică] Studii despre Mihai Ralea
- Petre Anghel, Mihai Ralea, vocaţia eseului, studiu critic, Bucureşti, 1973;
- Petre Anghel, Mihai Ralea , Bucureşti, 1998;