Judeţul Buzău (interbelic)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

**Judeţul Buzău**

Provincie:	Muntenia
Reşedinţa:	Buzău
Populaţie: •Total 1930:	Locul 309.405 loc.
Suprafaţă: •Total:	Locul 4.936 km²
Perioadă de existenţă:	'
Subdiviziuni:	patru plăşi

Judeţul Buzău a fost o unitate administrativă în Regatul României. Reşedinţa judeţului era oraşul Buzău.

[modifică] Întindere

Judeţul se afla în partea central-sudică a României Mari, în Muntenia. Teritoriul lui cuprinde partea vestică de din actualul judeţ Buzău. Se învecina la vest cu judeţul Prahova, la nord cu judeţele Braşov, Trei-Scaune şi Putna, la est cu judeţele Râmnicu-Săratşi Brăila iar la sud cu judeţul Ialomiţa.

[modifică] Organizare

Teritoriul judeţului era împărţit în patru plăşi: I. Plasa Buzău, II. Plasa Câmpul, III. Plasa Slănic şi IV. Plasa Tohani. Ulterior au fost înfiinţate: Plasa Câlnău şi Plasa Câmpeni.

[modifică] Populaţie

Conform datelor recensământului din 1930 populaţia judeţului era de 309.405 de locuitori, dintre care 97,4% români, 1,5% ţigani, 0,5% evrei ş.a. Din punct de vedere confesional 98,9% erau ortodocşi, 0,5% mozaici iar restul alte religii.

[modifică] Mediul urban

În 1930 populaţia urbană a judeţului era de 42.127 locuitori, dintre care 91,2% români, 3,7% evrei, 2,3% ţigani, 0,9% maghiari ş.a. Din punct de vedere confesional orăşenimea era alcătuită din 93,3% ortodocşi, 3,9% mozaici, 1,0% romano-catolici ş.a.