Ion Pop
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Pop, profesor universitar, critic literar specialist în avangarda literară, poet, istoric literar născut în 1944
Cuprins |
[modifică] Cariera
Cariera didacticã prin omul de la catedrã, cariera administrativã - prin funcţia de decan al Facultãţii de Litere a Universitãţii “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca sau cea de director al Centrului Cultural Român de la Paris (1990-1993) şi nu în ultimul rînd, cariera literarã - prin volumele de versuri, de criticã literarã şi traduceri, prin numeroasele articole publicate în reviste de specialitate din ţarã şi de peste hotare.
Ion Pop este criticul al cãrui destin se leagã de existenţa revistei Echinox, revistã de mare prestigiu intelectual. Destin asumat căci condus timp de 17 ani (1969-1973 în calitate de redactor şef, 1973-1986 în calitate de director al publicaţiei). O perioadã întinsã în care, alãturi de regretatul Marian Papahagi, alãturi de Ion Vartic, alãturi de alte mari nume, a contribuit la formarea a câtorva generaţii de scriitori.
[modifică] Poezie
A debutat cu versuri în revista Steaua, (1959), a debutat editorial cu Propuneri pentru o fîntînã, (1966), volum urmat de Biata mea cuminţenie (1969), Gramaticã tîrzie (1977), Soarele şi uitarea (1985), Amînarea generalã (1990).
[modifică] Critică literară
Criticul literar îl gãsim în Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generaţii (1973), Transcrieri (1976), Nichita Stãnescu. Spaţiul şi mãştile poeziei (1980), Lucian Blaga, universul liric (1981), Lecturi fragmentare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda în literatura românã (1990), A scrie şi a fi. Ilarie Voronca şi metamorfozele poeziei (1993), Recapitulãri (1995), Pagini transparente (1997), Ore franceze, Ajournement general (1994).
[modifică] Traduceri
A tradus din Georges Poulet, Conştiinţa criticã (1979) şi Jean Starobinski, 1798 emblemele raţiunii, volum apãrut în 1990.
Cea mai recentã lucrare este Dicţionar analitic de opere literare româneşti, apãrut în trei volume din cele cinci proiectate.
