Gavril Constantinescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gavril Constantinescu (7 aprilie 1900, Tătuleşti - 29 noiembrie 1961, Bucureşti), învăţător şi director de şcoală primară.
Gavril Constantinescu s-a născut la 7 aprilie 1900 în comuna Tătuleşti (judeţul Olt), dintr-o familie de ţărani înstăriţi. Între 1911 şi 1921 (cu o întrerupere în timpul refugiului în Moldova din cauza războiului) urmează cursurile Liceului "Radu Greceanu" din Slatina. După absolvirea şcolii de ofiţeri de rezervă în 1925, devine învăţător la şcoala primară din satul natal. În 1934 este numit Director al şcolii.
În anul 1927 se căsătoreşte cu Ana (născută Lupescu), de profesiune tot învăţătoare. Au avut patru copii (Valeriu, Virgiliu, Veronica şi Felicia). Veronica este în prezent profesoară de chirurgie plastică la Universitatea din Köln (Germania).
În timpul lungii sale cariere, Gavril Constantinescu a contribuit la ridicarea nivelului cultural şi de viaţă al satului, nu numai prin activitatea sa de învăţător, dar şi de sfătuitor al ţăranilor în gospodărirea raţională a satului prin pomicultură, creşterea viermilor de mătase şi apicultură.
A înfiinţat Cooperativa sătească Sfântul Ioan Botezătorul, a favorizat deschiderea unei filiale a Băncii Agricole şi a întemeiat pe lângă şcoală un Cămin Cultural. A ajutat financiar copii merituoşi să-şi continue studiile.
A fost membru al Partidului Naţional-Liberal al lui George Brătianu, făcând parte din directoratul central al partidului.
În timpul celui de Al doilea Război Mondial a fost mobilizat între 1942 şi 1944.
După 23 august 1944, odată cu instaurarea regimului comunist în România, pentru Gavril Constantinescu au început ani grei de persecuţie şi prigoană. Crezând în valorile democraţiei, a încercat la început să se opună infiltrării comuniste în viaţa satului, demascând printre altele abuzurile făcute la alegerile din 1946. În august 1952, după luni de urmărire în care timp a stat ascuns, a fost arestat şi condamnat la 8 ani de închisoare pentru instigaţie la agitaţie publică. A fost deţinut în închisorile de la Gherla, Aiud şi Canalul Dunăre-Marea Neagră. A fost eliberat în 1957 cu sănătatea slăbită şi încetează din viaţă la 29 noiembrie 1961 în Bucureşti, unde este înmormântat.
Gavril Constantinescu a fost un învăţător exemplar al satului românesc, transformându-şi profesiunea în apostolat, devenit tocmai de aceea victimă a regimului comunist din România.
Şcoala elementară din Tătuleşti ar trebui să-i poarte numele.
