Felon
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Felon, în riturile creştine, veşmânt liturgic, purtat de preot şi episcop în timpul slujbelor, deasupra tuturor celorlalte veşminte.
Cuprins |
[modifică] Terminologie
Cuvântul românesc vine de la denumirea grecească φαιλόνης, genitiv φαιλόνου (phailonês), elenizare a cuvântului latinesc «pallium» = “manta”. Acelaşi cuvînt a dat, în greaca modernă, φαιλόνιον.
Limba română are un singur termen, care se referă la mai multe tipuri de feloane.
[modifică] Felonul de pănură
În latină se numeşte «pænula». Este vorba de felonul vechi, împrumutat din vestimentaţia laică, şi care se poartă încă astăzi în Alpi. Acesta a fost folosit în Biserica din lumea greco-romană, şi se vede încă în iconografie. Într-un moment sau altul a fost înlocuit cu alte tipuri de felon.
Felonul de pănură are forma unui disc, cu o gaură în mijloc, pentru cap. Diametrul cercului este egal cu lungimea dintre cele două palme, atunci când persoana are braţele întinse.
Acest veşmânt s-a păstrat de-a lungul veacurilor doar în câteva mănăstiri benedictine din Europa. Treptat, el a înlocuit în Occident celelalte tipuri de feloane, îndeosebi felonul violoncel.
[modifică] Felonul grecesc
Felonul grecesc actual, folosit şi la români, seamănă cu felonul vechi, însă are partea din faţă scurtată, iar materialul e de poliester.
[modifică] Felonul slav
La slavi, felonul are un guler întărit, care adumbreşte partea din spate a capului. De asemenea în faţă lasă loc larg mâinilor.
[modifică] Felonul capă
În latină se numeşte «cappa». E vorba despre o manta fără mâneci, care se pune pe umeri, şi se leagă în faţă. După tradiţiunea creştină, sfântul Martin de Tours ar fi purtat un astfel de veşmânt, pe care l-ar fi tăiat în două, dând una din părţi unui sărac. Cu timpul, cele două jumătăţi au fost considerate drept moaşte, şi aşezate în două bisericuţe, care au primit numele de capele, derivat de la numele veşmântului.
În amintirea sfântului Martin, episcopii galici purtau capa în timpul călătoriilor, atunci când vizitau parohiile. De aici acest veşmânt s-a răspândit în toate riturile.
În riturile scandinave şi, parţial, şi la anglicani, capa e veşmântul episcopului în vizită, ca la galici. În ritul latin, la liturghie preotul purta felonul violoncel, pe când la alte taine purta felonul capă; în ziua de astăzi e ieşit din uz. În toate riturile răsăritene, în afară de cel bizantin, capa a înlocuit definitiv felonul vechi.
[modifică] Felonul scurt
În ritul bizantin, citeţul poartă, în ziua hirotesirii sale, un veşmânt de forma felonului de pănură, însă a cărui diametru e foarte scurt.
[modifică] Bibliografie
- RPE Mercenier (ed.), La Prière des Églises de rite byzantin, Tom I: L’Office divin, la liturgie, les sacrements, Monastère de Chevetogne (Belgique), 1937.
- Divines Liturgies de Saint Jean Chrysostome & de Saint Basile de Césarée, Monastère de la Théotokos, Villebazy, 2002.
