Elisabeta I a Angliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Elisabeta I
Regină

portret de Quentin Metsys the Younger, 1583
Perioada domniei	17 noiembrie 1558 - 24 martie 1603
Încoronare	15 ianuarie 1559
Născut	7 septembrie 1533
	Palatul Placentia, Londra
Decedat	24 martie 1603
	Palatul Richmond, Londra
Predecesor	Maria I
Succesor	Iacob I
Casa Regală	Tudor
Tată	Henric al VIII-lea
Mamă	Anne Boleyn

Elisabeta I (în engleză Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei şi regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa. Elisabeta I a fost al şaselea şi ultimul monarh al casei Tudor (Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verişoara sa Jane şi sora sa vitregă, Maria I).

S-a născut în 1533, din căsătoria lui Henric al VIII-lea al Angliei cu Anne Boleyn, care, cu puţin timp după naşterea fetei, a fost decapitată. Avea trei ani când toată lumea din curte a uitat de ea, unde până atunci fusese răsfăţată. Era o fată înţeleaptă, învăţată, cu un caracter violent, dar ştia să rămână şi izolată; a crescut între intrigi şi comploturi, care au făcut-o precaută şi bănuitoare.

În 1558, la numai douăzeci şi cinci de ani, la moartea surorii sale Maria, i se încredinţează soarta ţării, care a devenit slabă şi săracă în urma războaielor şi a luptelor religioase. Elisabeta jura că îi va purta de grijă până la moarte. Aceste cuvinte au constituit pentru ea un jurământ cât se poate de real, lucru de care miniştrii şi consilierii s-au convins imediat ce au cunoscut caracterul noii stăpâne. Fiind convinsă că soarta i-a prilejuit urcarea pe tron, în timpul celor patruzeci şi cinci de ani de domnie îşi îndeplineşte sarcina cu multă maiestuozitate şi siguranţă în sine.

Domnia reginei Elisabeta este denumită era elisabetană sau epoca de aur, fiind marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. Marii dramaturgi William Shakespeare, Christopher Marlow şi Ben Johnson au avut o carieră înfloritoare în timpul domniei reginei Elisabeta.

În plus, în aceeaşi perioadă, Francis Drake a devenit primul englez care a înconjurat globul; Francis Bacon şi-a expus viziunile filosofice şi politice şi s-a produs colonizarea Americii de Nord, sub Sir Walter Raleigh şi Sir Humphrey Gilbert. Elisabeta a fost o domnitoare temperamentală şi uneori indecisă. Indecizia sa, considerată a fi un defect de către consilierii săi, a salvat-o deseori de alianţe matrimoniale şi politice nefericite. Asemenea tatălui ei, regele Henric al VIII-lea, Elisabeta a scris poezie şi proză. Domnia sa a fost marcată de prudenţa în ceea ce priveşte acordarea de onoruri şi demnităţi. În timpul domniei reginei Elisabeta, au fost ridicate la rang nobiliar doar opt persoane: un earl şi şapte baroni. Elisabeta a redus de asemenea numărul consilierilor săi privaţi, de la treizeci şi nouă la nouăsprezece şi ulteriori la paisprezece.

Elisabeth I de Nicholas Hilliard, 1572

În timpul domniei Elisabetei I, Biserica anglicană devine Biserica oficială. Regina a stabilit o Biserică ce reprezenta un compromis între credinţa protestantă şi cea catolică.

În anul 1587, Maria Stuart, regina scoţienilor a fost executată de Elisabeta I, pentru că a complotat împotriva ei. Elisabeta îl acceptă însă ca moştenitor pe fiul Mariei, Iacob VI Protestantul, al Scoţiei. Condamnarea la moarte a reginei Scoţiei a declanşat războiul cu Filip al II-lea, regele Spaniei.

Virginia, o colonie engleză din America de Nord şi ulterior membră a Statelor Unite, a fost denumită după porecla Elisabetei "Regina Virgină".