Conferinţa de la Zimmerwald
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conferinţa de la Zimmerwald s-a ţinut în oraşul Zimmerwald, Elveţia, în perioada 5 septembrie – 8 septembrie 1915. A fost o conferinţă internaţională socialistă, care a marcat începutul ruperii coaliţiei dintre aripa socialiştilor de stânga, (comuniştii), şi aripa socialiştilor de dreapta (social democraţii), coaliţie cunoscută sub numele de Internaţionala a doua.
La conferinţa au participat 38 de delegaţi din Rusia, Polonia, Italia, Elveţia, Bulgaria, România, Germania, Franţa, Olanda, Suedia şi Norvegia. În ajunul conferinţei, Vladimir Ilici Lenin a organizat un grup de socialişti internaţionalişti, Stânga Zimmerwald, care a protestat împotriva socialiştilor de centru şi centru-dreapta majoritari la conferinţă, (Centrul Zimmerwald, condusă de Robert Grimm).
Principala problemă discutată la conferinţă a fost cea a luptei proletariatului pentru pace pe durata primului război mondial. Pe durata discuţiilor asupra acestei probleme, socialiştii de stânga au au prezentat o rezoluţie şi un manifest care dezvaluiau caracterul imperialist al războiului, care condamnau în mod hotărât şovinismul social şi care chemau clasa muncitoare din ţările implicate în război la declanşarea războiului civil, care ar fi avut ca scop câştigarea puterii politice, pentru organizarea socialistă a societăţii. Majoritatea participanţilor la conferinţă a respins ambele documente, propunând o rezoluţie limitată la o declaraţie pacifistă. Lenin, în numele celor de stânga, a cerut o definire concretă a sloganurilor politice. Lenin a declarat că societatea se află în ajunul unei ere revoluţionare, în timpul căreia masele erau gata să pornească lupta revoluţionară, deci ar fi fost necesar să se menţioneze mijloacele prin care această luptă avea să se desfăşoare.
Conferinţa a avut o rezoluţie de compromis, un manifest care în multe din multe puncte de vedere nu corespundea platformei ideologice a Stângii Zimmerwald dar, ca un tot, corespundea sarcinii mobilizării proletariatului internaţional în lupta împotriva imperialismului şi a războiului şi de asemenea recunoştea caracterul imperialist al războiului şi menţiona, (deşi în expresii insuficient de clare), falsitatea sloganului "apărarii patriei" şi trădarea faptuită de conducătorii celei de-a doua Internaţionale. "Manifestul", nota Lenin, "indicata de fapt un pas înainte către despărţirea practică de oportunismul şi de şovinismul social". Participanţii la conferinţă au fost de acord cu o rezoluţie de simpatie cu cei persecutaţi datorită războiului, care exprima simpatia frăţească cu deputaţii bolşevici ai Dumei exilaţi în Siberia şi de asemenea simpatia pentru Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg, Klara Zetkin "şi toţi ceilalţi tovarăşi, care sunt persecutaţi sau arestaţi pentru faptul că sunt împotriva războiului.".
A fost creată o comisie internaţională socialistă, care era de fapt un nou birou socialist internaţional, (ales în ciuda dorinţei celui vechi), care avea la bază manifestul, care condamna explicit tacticile vechiului birou. La conferinţa de la Zimmerwald au fost prezentate două poziţii distincte şi care erau şi au rămas independente: cea a celor de centru şi de centru-dreapta, care a prevalat la conferinţă, şi cea a revoluţionarilor internaţionalişti. Criticând poziţia majorităţii, Lenin a subliniat că Stânga Zimmerwald trebuie să acţioneze în continuare în cadrul Asociaţiei Zimmerwald. Lenin a mai spus că ralierea la poziţia Stângii Zimmerwald, deşi parţială, a fost cel mai mare succes al conferinţei.
