Cauzele primului război mondial
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Articolul Principal: Primul război mondial
[modifică] Cauzele primului razboi mondial
Pe data de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiduce al Austriei şi moştenitor al tronului Austro-Ungariei a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student sârb bosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susţinuţi de Mâna Neagră, o societate secretă fundată de naţionalişti pro-sârbi cu legături în armata Serbiei. Asasinatul a scânteiat tensiunea gravă care deja exista în Europa. În timp ce la Sarajevo aveau loc rebeliuni în urma decesului arhiducelui, acestea au fost animate de minoritatea sârbă. Deşi acest asasinat a fost considerat ca trăgaciul direct pentru Primul război mondial, cauzele reale ale războiului merg mai în urmă, în reţeaua complexă a alianţelor şi contrabalansărilor care s-au dezvoltat între diferite puteri europene în urma înfrângerii Franţei şi a formării statului german sub conducerea lui Otto von Bismarck în 1871. Motivele Primului război mondial reprezintă o problemă complicată; sunt mulţi factori care au intervenit. Cei mai importanţi pot fi consideraţi: naţionalismul, disputele anterioare nerezolvate, sistemul de alianţe, guvernarea fragmentară, întârzieri şi neînţelegeri în comunicaţia diplomatică, cursa înarmărilor, etc.
[modifică] Pricini şi responsabilităţi
Există multe ipoteze care încearcă să explice cine, sau ce, a fost vinovat pentru începutul primului război mondial. Primele explicaţii, prevalente în deceniul 1920 şi 1930, accentua versiune oficială care în conformitate cu Tratatul de la Versailles şi Tratatul de la Trianon, plasau întreaga responsabilitate asupra Germaniei şi aliaţilor săi. Versiunea oficială a fost o ipoteză bazată pe ideea că războiul s-a început când Austro-Ungaria a invadat Serbia, susţinută de către Germania, că Germania apoi a invadat Belgia şi Luxembourg fără provocare. Ipoteza este că responsabilitatea pentru război consistă doar din agresia manifestată de către Germania şi Austro-Ungaria, şi că Rusia, Franţa şi Marea Britanie doar au reacţionat într-un mod legitim contra agresiei. Această idee a fost ulterior apărată de academiceni ca Franz Fischer, Imanuel Geiss, Hans-Ulrich Wehler, Wolfgang Mommsen, şi V.R. Berghahn. Cu trecerea timpului, alţi analişti au luat în consideraţie şi factori adăugători, de exemplu rigiditatea planurilor militare ruse şi germane, deoarece fiecare a accentuat importanţa de a ataca primul şi a executa planurile militare într-un mod rapid.
Unii observatori au sugerat că pe parcursul mai multor decenii Britanicii au fost obişnuiţi cu războaie coloniale unde ei au triumfat rapid şi uşor, şi din aceste considerente au întâlnit Marele Război cu un nivel de entuziasm ridicat. Totuşi dificultăţile întâlnite de către Marea Britanie în războaie ca Războiul Zulu (1879) şi al doilea război al burilor (1899-1902) au redus probabilitatea că Britanicii au fost atât de naivi în privinţa potenţialului unui război major. Faptul că nici o forţă politică importantă nu s-a opus la război a însemnat că cei care nu erau de acord cu el nu aveau destulă putere pentru a organiza o opoziţie viabilă, cu toate că proteste minore au existat pe durata războiului.
O altă cauză pentru război a fost croirea alinaţelor şi militarismul. Un exemplu a militarismului a fost clădirea vasului HMS Dreadnought, o navă de luptă revoluţionară care avea o superioritate majoră faţă de navele anterioare, numite "pre-dreadnought", în 1906. Acest fapt a mărit puterea maritimă a Marei Britanii şi a lansat o întrecere în construcţia vaselor între Marea Britanie şi Germania din cauza Noului imperialism. În general, naţiunile care făceau parte din Tripla Entente se temeau de cele care aparţineau la Triple Allianţă şi vice versa.
Liderii civili a puterilor europene se aflau în mijlocul mai mutlor valuri de fervoare naţionalistă care treptat creştea în Europa pe parcursul deceniilor anterioare. Această dezoltare încă mai departe a redus opţiunile viabile a politicenilor în iulie, 1914. Eforturi diplomatice intense să medieze conflictul Austro-Sârb deveniseră irelevante, deoarece acţiuni agresive din partea Germaniei şi a Rusiei doar sporeau gravitate conflictului treptat.
O altă dificultate a fost reprezentată de mijloacele de comunicare limitate care existau în 1914; toate naţiunile încă utilizau telegrafe şi ambasadori ca metoda lor principală de comunicare, astfel cauzând întârzieri de ore sau chiar de zile întregi.
| Primul război mondial: | ||||
| Fronturile principale de luptă | Evenimente principale | Articole specifice | Participanţi | Vezi şi |
|
Preludiu:
Fronturile principale de luptă:
|
1914: |
Influenţa asupra civililor şi atrocităţile:
Urmări:
|
Participanţii Puterile Antantei Puterile Centrale |
• Categorie:Primul război mondial Alte conflicte din epocă: |
