Camilo José Cela

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Camilo José Cela

Camilo José Cela (n. 11 mai 1916, Iria Flavia, Padron, Coruña – d. 17 ianuarie 2002, Madrid) a fost un scriitor spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1989.

[modifică] Date biografice

Camilo José Cela s-a născut în 1916 la Iria Flavia, dar peste cîţiva ani familia sa se mută în Madrid, oraş care va marca profund atît personalitatea, cît şi opera scriitorului. S-a înscris la facultatea de medicină, pe care a abandonat-o pentru a asista la cursurile noii înfiinţate facultăţi de literatură şi filozofie. Începe să scrie primele poeme. Se înrolază de partea franchiştilor în războiul civil spaniol (1936-1939), în timpul căruia este rănit. După întoarcerea acasă, începe să aibă o atitudine independentă şi provocatoare, respingând dictatura lui Franco, asemeni prietenului său Ernest Hemingway. Pe plan literar, această stare de spirit i-a corespuns adoptarea stilului literar numit "tremendismo" (cuvânt luat din limbajul corridei), care este caracterizat prin descrierea parţii întunecate a existenţei, a disperării şi ororilor acesteia. Prezent în primul roman, "La familia de Pascal Duarte" (1942), acest stil va fi firul roşu al întregii opere celiene, care cuprinde peste 70 de volume, dintre care 10 romane – e adevărat că acestea sunt în majoritatea cazurilor experimente de formă şi conţinut, căci, spunea Cela, "Roman este orice are scris roman sub titlu". Cela îşi abandonează definitiv studiile de drept, pentru a se consacra literaturii. Pentru el, literatura cuprinde arta în general. Peste puţini ani va avea loc prima sa expoziţie de pictură şi primul său rol, în filmul "Coliseum", regizat de Jaime de Mayora. În 1951 apare "La Colmena" (Stupul), editat la Buenos Aires, căci în Spania publicarea acestuia este interzisă de către organele de cenzură ale autorităţilor. În 1954, Cela se mută în Palma de Mallorca, iar în 1956 înfiinţează acolo revista literară de mare influenţă "Papeles de San Armadans", având o linie anti-fascistă, la care au publicat scriitorii spanioli în exil din timpul dictaturii. Tot în acest an moare prietenul său Pio Baroja, al cărui sicriu îl poartă pe ultimul drum, împreună cu Hemingway. În 1957, Cela devine membru al Academiei spaniole. În 1977 este ales senator. Cea mai importantă realizare a sa, în ceea ce priveşte constituţia spaniolă, o constituie modificarea textului acesteia, şi anume limba oficială este acum "spaniolă sau castiliană".