Batik

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

„batitkului tulis“, Indonezia

Batik (cuvânt indonezian pronunţat /'ba.tiʔ/) este tehnica de aplicare a unor substanţe rezistente la apă (ceară sau pastă de orez), pe materiale textile în prealabil pregatite pentru a fi vopsite cu culori naturale şi desenate manual în modele specifice zonelor în care sunt fabricate.

Javanezii (locuitorii insulei Java din Indonezia), foloseau tehnica batik încă din secolul 12, de aceea se crede că Indonezia este "ţara mamă" a batikului. Tot în Java se găseşte cea mai mare industrie a batikului.

Batikul se mai întâlneşte şi în Malaysia, Tailanda, India, Sri Lanka, Iran, fiecare design fiind specific zonei din care face parte.

[modifică] Etimologie

Una dintre explicaţiile date privind originea termenului batik susţine că acesta provine din cuvântul indonezian tik, care înseamnă punct sau a puncta, şi cuvântul javanez amba, care înseamnă a scrie.

O altă versiune a etimologiei susţine că batik derivă din cuvîntul javanez batek care ar putea proveni la rândul lui din cuvântul protoaustronezian *beCík şi care înseamnă tatuaj; la început, tehnica batik presupunea împungerea ţesăturii impregnate cu ceară înainte de vopsire.

Prin intermediul limbii franceze acest cuvânt a ajuns şi în limba română (batic) cu sensul de basma sau în general de ţesătură subţire imprimată în culori.

[modifică] Procedeu

„Cating“, instrumentul folosit la ceruirea „batitkului“ tulis, Yogyakarta-Indonezia

Materialul folosit poate fi bumbac sau mătase fină de culoare albă, finisată şi pregătită pentru a fi pictată. Ceara fierbinte (un amestec de parafină, răşină şi grăsimi în proporţii variabile) este aplicată manual cu ajutorului unui instrument numit canting (pronunţat /'ʧan.tiŋ/), prevăzut cu un rezervor mic pentru ceara lichidă. Întâi este trasat conturul desenului cu ceară pe material, ceara protejând materialul de culoare atunci când este introdus în vopsea. Prima vopsea este deschisă la culoare urmând apoi colorarea materialului cu nuanţe din ce în ce mai închise. Ceara este aplicată din nou pe porţiunile care trebuie să işi păstreze culoarea la o următoare imersie a materialului în vopsea, procedeul continuând până se obţine desenul dorit. La final ceara este îndepărtată manual şi apoi materialul este opărit pentru a îndepărta resturile rămase.

Procedeu de realizare a „batitkului tulis“, Yogyakarta-Indonezia

Acest tip de batik se numeşte "batik tulis" (batik scris), pentru că desenele sunt făcute manual. Vopseaua este naturală obţinută din plante.

Din secolul al XIX-lea, procedeul realizării batikului s-a modernizat, canting-ul înlocuidu-se cu mulaje de metal numite cap (pronunţat /ʧap/). Tehnica mulajelor se indentifică prin repetiţia modelului pe suprafaţa materialului. Unele batik-uri combină stilul canting cu stilul cap. Dar bineînţeles că sunt şi imitaţii care nu sunt realizate manual sau procedeul de folosire a cerei este complet absent.

Fabricile păstrează tehnica de folosire a cerii, iar desenele sunt mult mai precise şi de calitate, dar valoarea unui batik tulis este cu mult mai mare, preţul poate atinge chiar mii de dolari. Timpul de realizare a unui batik tulis poate varia de la 5 săptămâni pentru batikul obişnuit, până la un an pentru cele destinate curţii regale.

Vezi şi: