Arta şi cultura Indoneziei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Arta indoneziană reflectă istoria regiunilor, religia şi influenţele grupurilor etnice ale arhipelagului. Arta şi cultura indoneziană poate fi împărţită în trei mari categorii.
Prima ar fi arta şi cultura insulelor Sumatra, Kalimantan, Sulawesi, Nusa Tenggara, Maluku şi Irian Jaya. Sculpturile, picturile, ceramica, etc. sunt unice, de exemplu, statuetele din Nias şi Sumatra sunt reprezentative prin legendele pe care le ascund şi reprezintă puterea zeilor. A doua este arta insulelor Java şi Bali care au puternice influenţe budiste şi hinduse. Tehnicile şi stilul cu care a fost construit templul de la Borobudur şi poemele indinene ca Mahabharata şi Ramayana, care stau la baza pieselor de teatru Wayang, sunt reprezentative în cultura indoneziană. A treia ar fi puternica influenţă islamică ce a modificat unele tradiţii deja existente. Este un stil mai rigid şi se bazează mai mult pe reprezentarea omului şi a animalelor în artă, dar din această cauză arta şi cultura indoneziană au avut de câştigat devenind mai rafinate.
În prezent, influenţele religioase sau magia şi superstiţiile asociate cu multe dintre obiectele de artă au început să dispară. De exemplu, Sahan, protectorul medicinei din Batak sau obiectele de la malul lacului Danau sunt doar copii ale originalului. Totuşi, este mult spus că se distruge cultura, dimpotrivă, copia lui Sahan este mai mare şi mai frumoasă decât originalul, chiar dacă nu are o valoare spirituală, ci doar o valoare estetică (ceea ce contează mai mult când e vorba de comerţ).
Cuprins |
[modifică] Muzica
Instrumentele muzicale din Indonezia pot fi grupate în patru mari categorii: instrumentele de dinaintea perioadei hinduse, cele din perioada hindusă - din secolul I până prin secolul 15, perioada islamului - de prin secolul 13 până acum, şi instrumentele din perioada de dupa secolul 16 care este asociat influenţelor europene şi creştine.
- Tradiţionalul Gamelan este foarte faimos pentru complexitatea şi frumuseţea sa, şi a fost descoperit prima dată în Java şi Bali. Este un complex de instrumente de percuţie diferit de la regiune la regiune.
- Muzica Dangdut este foarte populară în Indonezia caracterizată prin vocea înaltă a vocaliştilor şi percuţia puternică a tobelor. Chiar dacă deseori este atribuită influenţelor Islamice arabe , acest gen de muzică seamănă mai mult cu melodiile din filmele indiene. Rhoma Irama şi Elvy Sukaesih sunt cei mai populari solişti de muzică dangdut, începând cu anii 1980, devenind regele şi regina muzicii dangdut în Indonezia.
- Muzica rock occidentală este deasemenea foarte ascultată, (mai ales incepând cu anii '60), cu Michael Jackson şi Rolling Stones care au susţinut concerte în sudul Jakartei, pe stadionul din Senayan.
Unul din idolii muzicii rock din Indonezia este Iwan Fals şi trupa sa Kantata Takwa care au creeat o muzică liberă cu trimiteri antiguvernamentale şi care au fost deseori arestaţi. Oricum, de fiecare dată a fost eliberat la scurt timp, probabil şi cu ajutorul tatălui său care este general al armatei indoneziene.
(vezi articolul principal:Muzica tradiţională indoneziană)
[modifică] Dansul
Dansul specific indonezian, incluzând şi baletul (sau dansul dramatic) este foarte diferit de celelalte stiluri de dans mai ales prin mişcarea delicată şi graţioasă a corpului şi a mâinilor cu care au atras atenţia lumii întregi. Dansul Indonezian are trei mari tradiţii: Dansul javanez în Java de Est , dansul Sundanese în Java de Vest , şi dansul balinez, dar fiecare regiune are stilul propriu de dans. Cele mai recunoscute si mai vechi dansuri traditionale sunt
- Dansul (tari)Saman - Aceh
- Dansul Tor-tor - Sumatra de Nord
- Dansul Sriwijaya - Sumatra de Sud
- Dansul Payung - Sumatra de Vest
- Dansul Piring - Sumatra de Vest
- Dansul Tabot - Bengkulu
- Dansul Yapatah - Jambi
- Dansul Zapin - Riau
- Dansul Penggung - Lampung
- Dansul Cokek - Jakarta
- Dansul Gambyong - Java Centrală
- Dansul Bedaya - Yogyakarta
- Dansul Remo - Java de Est
- Dansul Gandrung - Java de Est, Banyuangy
În general dansul indonezian are un tempo lent, cu mişcări controlate şi rezervate. Tălpile sunt lipite de pământ (spre deosebire de baletul european unde se dansează pe vârfuri), iar mişcarea braţelor şi a mâinilor este foarte importantă; aceste mişcări au fost împrumutate din dansurile hinduse. Deseori dansurile cum ar fi Barong şi Rangdasunt asociate unor ritualuri şi obiceiuri sacre.
Mai demult, dansatoare frumoase dansau la curţile regale, departe de ochii publicului. Cele mai frumoase spectacole regale sunt bedaja şi serimpi, femei frumoase dansând graţios, lin, acompaniate de muzica Gamelan.
- Dansul wayang sau Wayang orang , are la bază poemele epice indiene Ramayana şi Mahabhatata, sunt cele mai spectaculoase dansuri de dramă (balet). Îmbrăcămintea dansatorilor este în stilul păpuşilor wayang kulit. Academiile de dans din Yogyakarta se întrec prin prestigiu cu cele din Solo. Totuşi acest balet are variante diferite în Java de vest şi de est şi în Bali.
- Wayang topeng sau dansul mascat este de obicei dansat de către un singur solist interpretând fragmente din poemele hinduse, Ramayana şi Mahabharata, şi povestiri din folclor. Cel mai renumit fragment dansat în acest gen este "Aventurile Prinţului Panji". Deasemenea, acest dans are diferite forme în funcţie de regiune.
- Dansul Lengger, specific provinciei Java Centrală, mai precis în Wonosobo, un dans tradiţional în care bărbaţii dansează îmbrăcaţi în femei.
- Jaipongan este un dans mai modern în Java de Vest, caracterizat prin mişcările cu tentă erotică amintind de "Lambada" braziliană.
- Kalimantanul Central are un dans numit Manasai, un dans prietenos în care turiştii sunt bineveniţi să participe. Dar unul din cele mai frumoase este dansul Mandau, dansat cu armuri şi cuţite, în costume foarte colorate şi acompaniat de muzica Gamelan, un dans vechi tradiţional.
- Sang Hyang este un dans, în care bărbaţii se spune că devin posedaţi de către spiritele animalelor, pentru protejarea comunităţii din satele mai retrase. Fetele dansează Sang Hyang dedari.
- Câteva dinte cele mai frumoase şi sacre dansuri ca: Barong şi Rangda ( ritual dansat pentru a îndepărta spiritele rele din sate), Rejang ( dansat pentru a invoca frumuseţea), Kecak ( numit şi „drama indoneziană“), Topeng, Legong ( două sau trei fete, posedate de spiritele zeiţelor, povestesc prin dans viaţa printului Panji) şi Baris gede ( dans de război dansat de către barbaţi) sunt întâlnite în Bali.
(vezi şi: Arta şi cultura în Bali)
[modifică] Teatrul
Teatrul (de păpuşi) Javanez Wayang îşi are originile în poemele epice indiene Ramayana şi Mahabharata, si este "inima" teatrului indonezian de peste 1000 de ani. În wayang kulit, păpuarul (dalang) mânuieşte păpuşile de piele în aşa fel încât umbrele acestora să danseze pe un paravan alb. Sunt mai multe forme de wayang: wayang kulit sunt papuşile din umbră sau păpusile din piele (kulit însemnând piele în limba indoneziană), wayang golek sunt papuşile din lemn, acestea reprezintă actorii principali în piesele de teatru.
În 1967, Rendra, un poet şi dramaturg indonezian foarte cumoscut, a deschis Teatrul Benkel, scenă pe care se joacă piese wayang şi dansuri wayang, dar şi spectacole americane şi europene cum ar fi Shakespeare. Francezul Ataud s-a inspirat din teatrul balinez pt a redefini teatrul clasic european.
Articol principal: Teatrul Wayang
[modifică] Literatură
Pramoedya Ananta Toer este cel mai mare scriitor indonezian, a fost decernat cu premiul Magsaysay şi nominalizat pentrul premiul nobel în literatură. Altă figură importantă în istoria literaturii indoneziene este Chairil Anwar, membru a grupului de autori Generatia 45, care au activat în perioada căstigării independentei de stat indoneziene.
[modifică] Textile de artă
Indonezia are o varietate de tehnici, materiale şi motive tradiţionale în arta prelucrării textilelor. Cele mai faimoase şi mai complexe textile din Indonezia sunt batikul, ikatul şi Songket.
[modifică] Batik
Tehnica de desenare cu ceară sau cu alte tipuri de substanţe rezistente la apă ( ca de ex. pasta de orez) pe haine sau pe materiale pentru a produce un design, se întâlneşte în multe părţi ale lumii. Javanezii făceau batik încă din secolul al XII-lea, dar originea lui este greu de găsit.
Se crede că batik derivă din cuvântul indonezian tik, adică puncte-puncte.Procedeul realizării batik-ului este simplu dar foarte migălos.. Pentru batik-ul tradiţional se utilizează bumbac fin ţesut şi ocazional mătase. Au existat două tradiţii paralele în executarea "batik"-ului, una pentru familia regală şi una pentru oamenii de rând. Mai nou batik-ul este produs în fabrici cu o adevărată industrie în Java.
Java este căminul batik-ului în Indonezia provincie îşi are stilul propriu. Cele mai mari centre în producerea batik-ului sunt Yogyakarta şi Solo. În designurile originele ale provinciei predomină culorile maro, galben şi albastru indigo.
În părţile nordice ale insulei Java modelele au fost întotdeauna mai colorate şi mai variate. Deoarece această zonă este principala regiune de comerţ, intră în contact cu multe influenţe iar acest lucru se reflectă în batik. Pekalongan este un alt centru important în coasta de nord a Javei în fabricarea batik-ului iar designurile florale viu colorate arată influenţele chinezeşti.
[modifică] Ikat
Cuvântul indonezian ikat, care înseamnă a ţese, denumeşte un tip de stofă ţesută manual, cu un model complicat şi minuţios în care aţa este prelucrată înainte de a fi ţesută.
Probabil, acestă tehnică a intrat în Indonezia acum 2000 de ani odată cu migraţia culturii Dongson din China de Sud şi Vietnam. Designul ikatului variază în functie de satul de unde provine şi de sexul purtatorului, iar unele stiluri sunt fabricate doar pentru anumite ocazii sau scopuri;de exemplu, un anumit tip de ikat de o calitate superioară,se confecţionează special pentru zestrea pe care parinţii miresei trebuie sa o facă cadou parinţilor mirelui, (în Nusa Tenggara), iar în Sumba, până acum 90 de ani, textile ikat aveau voie să poarte doar mebrii unor familii din înalta societate, unele modele se foloseau doar pentru anumiti membrii în funcţie de statutul pe care îl aveau. Odată cu infuenţele vestice, aceste obiceiuri au dispărut, clanurile şi înalta societate nu mai poate fi deosebită prin stilul de ikat îmbrăcat.
Ikat se confecţionează în multe regiuni din arhipelagul indonezian, de la Sumatra la Maluku, dar totuşi cel mai mult se foloseşte în Nusa Tenggara. Articolele ikat este răspândit în aproape toate zonele în diverse modele şi culori. Cele mai frumoase cunoscute designuri se găsesc în Sumba şi Flores, dar Timor şi Lombok, şi insulele Roti, Sawu, Ndao, Lembata, au modele proprii şi unice ca şi Sumatra, Suwalesi şi Kalimantan. În Bali se găseşte un rar întâlnit tip de ikat, numit ikat dublu, şi este folosit la ţesăturile Gringseng.
[modifică] Songket
Songket este tip de material cu un design colorat şi strălucitor, din mătase ţesut cu fire de aur şi argint. Cu toate că în ziua de azi se folosesc frecvent imitaţiile de metale preţioase, totuşi dau un aspect tot atât de frumos dar nu au aceeaşi valoare. Songketurile se întâlnesc cel mai des în Sumatra de vest, dar se găseşte şi în Kalimantan şi Bali. Songketul ţesut cu fire de aur se face mai mult în comunităţile islamice din Indonezia.
[modifică] Sculpturile în lemn
Arta sculpturii se găseşte pe tot întinsul arhipelagului, fiecare provincie având stilul propriu, iar diversitatea şi formele sofisticate ale sculptorilor sunt cu adevarat remarcabile. Foarte multe sculpturi au semnificaţii spirituale, casele din Batak sunt protejate de către (singa),un cap de leu cornut sculptat în lemn, sau bizonii în Toraja reprezintă prosperitatea, la fel şi şerpii sau câinii mitologici în Dayak, Kalimantan. Sculpturile şi statuile în insulelele indoneziene semnifică o expresie importantă a spiritelor. În Sumba şi Nias, statuile stramoşilor fac parte integrantă în viaţa spirituală a regiunii. În Toraja, funerariile sunt importante şi pentru sculptori, sicriele sunt sculptate cu capete de animale iar defunctului i se sculptează statuie în marime naturală. La fel şi în Ngaju şi Dusun ,în Kalimantan, sunt sculptaţi totemi uriaşi reprezantând stramoşii.
Cele mai interesante sculpturi mitologice din Indonezia sunt în Asmat, în sud-vestul Irian Jaya. Scuturi, bărci,suliţe, tobe şi obiectele de zi cu zi sunt sculptate aici, dar cele mai distinctive sunt mbis, pari sculptati în lemn, aripa deschisă din varful acestora reprezintă puterea şi fertilitatea.
Sculptura are deasemenea şi o funcţie decorativă. În Kalimantan se sculptează cărucioare pentru copii, iar în Timor, sunt cele mai frumoase uşi sculptate. În Bali se găsesc cele mai frumoase sculpturi din Indonezia, uşile templelor şi statuile, panouri sculptate, sacre în cosmologia balineză.
Cel mai important centru de sculpturi în lemn este în Jepara, oraş situat pe coasta de nord a provonciei Java Centrală. Aici industria lemnului este principala ocupaţie a locuitorilor. Alte centre se găsesc la Kudus unde se fabrică lambriuri sculptate , şi Madura.
Cel mai folosit lemn este lemnul de tek (jati), fiind cel mai bun lemn pt sculpturi, pentru că este foarte rezistent la insecte, şi nu are structura fibroasă. Lemnul de santal, care creşte în Timorul de Est, este întâlnit în sculpturile balineze. La fel şi mahonul este folosit la sculpturi mai ales în Jepara, iar abanosul importat din Kalimantan şi Sulawesi se găseşte în sculpturile din Bali.
[modifică] Măşti sculptate
Măştile sculptate sunt întâlnite în ceremoniile funerare sau în dansurile wayang topeng în Java şi Bali. Introducerea acestui dans este atribuită lui Sunan Kalijaga, un sfânt islamic din secolul al XVI-lea, dar dansatorii sunt din tradiţia budista şi hindusă. Dansatorii redau fragmente din poemele epice indiene, Mahabharata şi Ramayana, dar şi povestiri şi legende tradiţionale. Măşti se găsesc în toată insula Java, cele mai sofisticate sunt în Java de Est, iar balinezii preferă măştile mai puţin sofisticate şi colorate, totuşi, dragostea lor pentru culori se regăseste în măştile dansului Barong care este un dans cu influenţe hinduse şi budiste.
[modifică] Ceramică
Obiectele de ceramică din Indonezia sunt de obicei făcute manual şi nu sunt emailate. Roata se foloseşte dar foarte puţin, finisarea unul vas de ceramică se face manual cu ajutorul pietrlor sau a lemnului. De exemplu un vas de ceramică, se finisează în exterior cu o bucată de lemn pentru a-i da forma şi finitatea, iar interiorul se finisează cu o piatră rotundă şi fină. Acest procedeu se întâlneşte cel mai des în Lombok. Unele obiecte ceramice sunt pictate, dar de cele mai multe ori sunt lăsate la culoarea lor naturală.
În regiunea Singkiwang din Kalimantanul de vest, descendenţii meşterilor de ceramică chinezească, fac un stil unic de obiecte untilitare din ceramică şi teracotă. Ceramica balineză este puternic influenţată de stilul occidental, şi se foloseşte foarte mult emailul.
Cel mai important centru este în Kasongan, lângă Yorgyakarta, unde se fac obiecte şi statuete din ceramică foarte cunoscute în arhipelag.
Mai demult, Indonezia importa obiecte de ceramică şi portelan din China, mai ales pe vremea imperiului Majapahit, şi are la ora actuală un imens "tezaur" de ceramică antică chinezească, datând chiar din vremea dinastiei Han.
[modifică] Pictura
Pictura este răspândită pe tot arhipelagul, indonezienii pictează lemnul şi sculpturile din lemn, măştile wayang, porţelanul, ceramica, sticla, pietre şi chiar şi casele, schiţând fragmente din viaţa idolilor. În Java se pictau foarte mult templele dar după apariţia islamului, Bali a devenit centrul de pictură din Indonezia. Sunt câteva instituţii de artă şi pictură ca Centrul de Artă Taman Ismail Marzuki din Jakarta, unde s-au format cei mai mari pictori ai Indoneziei ca Djoko Pekik, care este cunoscut pentru picturile sale expresioniste despre problemele de zi cu zi în Indonezia, mai ales ale săracilor, si alţi pictori ca Hardi, Nanik Mirna, Jim Supangket, Dedi Eri Supria, Gendut Riyanto, Haris Purnama, şi Bonyong Munni Ardhi. Artişti contemporani ca Heri Dono, Agus Suwage, Tisna Sanjaya, şi Arahmaiani au pictat fragmente din problemele sociale ale Indoneziei. Basuki Resobowo pictează scene din Indonezia contemporană de multe ori bazate pe revolte şi mişcări politice. Multe din acest gen de picturi au fost interzise pe timpul regimului Suharto, iar Basuki Resobowo exilat mulţi ani. Raden Saleh pictor javanez, este considerat printre primii pictori moderni ai secolului 19.
[modifică] Arhitectura
Indonezia are o tradiţie îndelungată în arhitectură. Influentele indiene sunt evidente mai ales în marele templu budist Borobudur şi templul hindus Prambanan, ambele în Java Centrală. Borobudur este cea mai faimoasă atracţie turistică din Indonezia. Musulmanii Arabi şi Chinezi au influenţat arhitectura moscheelor în Java. Cel mai renumit arhitect indonezian este Soejoedi Wirjoatmodjo care a avut un rol important în arhitectura modernă.
[modifică] Prelucrarea metalelor
Epoca bronzului a venit odată cu cultura Dongson, (acuala Vietnam). La fel ca şi celelalte obiecte de artizanat, şi prelucrerea metalelor au influenţe hinduse şi budiste. Instrumentul gamelan se fabrică tot din bronz, mai ales în partea de est a Indoneziei. Cele mai frumoase vase pentru orez se fac în Minangkabau insula Sumatra, dar şi în Java şi Kalimantan se fac unele piese decorate tradiţional cu motive hinduse şi islamice. Cele mai importante obiecte de metal sunt cuţitele, pumnalele şi săbiile. La fel de faimos ca şi keris este şi parang din Kalimantan, arme sacre folosite luptă sau vânatoare.
 Cafetiera din argint din Java Centrală |
 Vas din cupru |
 Instrumente gamelan |
[modifică] Keris
Keris - din cuvântul iris-a tăia, nu este un pumnal obişnuit. În Indonezia şi în alte regiuni ale Asiei, keris este considerat o arma sacră cu puteri magice, supranaturale. Unii spun că acest pumnal datează de prin secolul întâi, adus de către cultura Dongson. Basoreliefurile de pe lama pumnalului apar prin secolul al XIV-lea în estul insulei Java, iar obiceiul de a purta acest keris la brâu la ceremonii şi festivaluri ca şi parte componentă a portului Javanez, datează din secolul al XV-lea. Acest pumnal încă face parte din portul tradiţional bărbătesc. Un dalang poartă acest keris la brâu în timp ce joacă o piesă de teatru wayang, iar în Yorgyakarta, pumnalul face parte din uniforma străjerilor de la palat.
Înainte de apariţia islamului în Indonezia, în imaginile hinduse apăreau de multe ori aceste pumnale. Legile islamice au îcercat să şteargă mitologia legată de keris , dar originea şi simbolismul acestei arme stă prea adânc în misticismul javanez. Cele mai ornate keris se găsesc în Java şi Bali, dar sunt şi în Kalimantan, Sulawesi şi Sumatra doar că sunt mai puţin ornate şi au dimensiuni puţin mai diferite.
[modifică] Bijuterii
Aurul şi argintul sunt de mult timp folosite în arhipelagul indonezian. Bijuterii de aur se găsesc în toate regiunile Indoneziei dar cele mai frumoase bijuterii din aur vin din Aceh , unde se produce filigran fin , iar brăţările şi cerceii în regiunile Batak.
Cele mai cunoscute bijuterii de argint sunt cele din Bali şi Kota Gede din Yorgyakarta. Bijuteriile din Bali sunt facute manual şi cu modele tradiţionale nu foarte sofisticate. Centrul producător de bijuterii este Cleek, unde se fabrică bijuterii pentru export.
În Kota Gede, oraş în provincia Yorgyakarta se află un alt centru important de bijuterii din argint foarte cunoscut pentru filigran. Modelele sunt tradiţionale, dar de multe ori sunt împrumutate modele noi, occidentale. Tot aici se produc şi vase şi tacâmuri de argint, sculptate şi filigranate.
[modifică] Vezi şi
- Muzica tradiţională indoneziană
- Arta şi cultura în Bali
- Wayang
- Legende indoneziene
- Lista scriitorilor indonezieni
- Lista compozitorilor de muzică din Indonezia
- Lista pictorilor din Indonezia
- Lista muzeelor în Indonezia
- Costume tradiţionale indoneziene
- Arta culinară indoneziană
