Ştefan Dorobanţu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ştefan Dorobanţu (*9 martie 1920, Bucureşti - †15 martie 2005, Radolfzell/Germania) a fost un medic român, specialist în Traumatologie şi Chirurgie Plastică şi Reconstructivă. Este realizatorul Electrodermatomului cu vacuum ca mijloc de fixare pe tegumente.
După absolvirea colegiului "Sfântul Sava" din Bucureşti în 1939, Ştefan Dorobanţu începe studiul la Facultatea de Medicină, dedicându-se de timpuriu specialităţilor chirurgicale. Contactul cu sala de operaţie îl are deja în timpul studenţiei, în timpul bombardamentelor aeriene ale Capitalei, la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, sub conducerea Profesorului Dr. Theodor Firică. Dovedind interes şi talent chirurgical, a putut opera din primii ani de practică, având astfel posibilitatea să acumuleze experienţă şi să-şi dezvolte îndemânarea. Din anul 1945 până în 1959 funcţionează mai întâi ca intern prin concurs, apoi ca medic specialist chirurg şi în continuare ca medic primar de Chirurgie generală în Spitalele CFR 1 şi 2 din Bucureşti, sub conducerea doctorului Theodor Theodoriu, cu întrerupere între 1949 şi 1951, când a fost medic primar şi şeful Diviziei medicale Medgidia din cadrul lucrărilor canalului Dunăre-Marea Neagră. Începând din anul 1948, are ocazia să asiste în repetate rânduri plin de admiraţie la demonstraţiile operatorii ale doctorului Constantin Andreoiu, şeful serviciului de chirurgie la Spitalul Asigurărilor Sociale "Schuller-Sfetescu" din Ploieşti, care i-au marcat evoluţia profesională ulterioară.
În 1961 se căsătoreşte cu Dr. Virginia Schneider, medic dermatolog. Împreună vor avea o fiică, pe Raluca.
Preocupările lui Ştefan Dorobanţu s-au orientat în direcţia Traumatologiei şi Chirurgiei Plastice şi Reconstructive. Este primul medic român care primeşte în 1959 calificativul de "medic primar de chirurgie plastică şi reparatorie" prin concurs. În această calitate este angajat în Clinica de Traumatologie şi Chirurgie Plastică, proaspăt înfiinţată în fostul "Sanatoriu Antoniu", de către Agrippa Ionescu, abia întors din Uniunea Sovietică după o specializare de doi ani în Leningrad şi numit direct Conferenţiar de Chirurgie Plastică. La 1 martie 1961, se mută în funcţia de medic primar de traumatologie şi chirurgie plastică la secţia de Ortopedie a Spitalului Clinic Colentina din Bucureşti, unde lucrează până în 1978, când emigrează în Germania. De la începutul anului 1979, lucrează ca Oberarzt (medic primar) în secţia de chirurgie a Spitalului "Maria Hilf" din Bergheim, în apropiere de oraşul Köln, până la vârsta pensionării în 1985.
Pe parcursul celor 45 de ani de activitate chirurgicală neîntreruptă, Ştefan Dorobanţu a operat în domenii extrem de variate: Chirurgie generală, Traumatologie, Ortopedie, Chirugie Plastică şi Reconstructivă, Chirurgia mâinii, Chirurgie estetică. A fost apreciat ca un excelent operator şi medic. Se informa continu şi încerca să dezvolte mai departe tehnicile chirurgicale. De multe ori surprindea cu soluţii inovative, adaptate la particularităţile pacientului, rezolvând cazuri chirurgicale complicate. Deoarece multe cazuri dependente de chirurgia plastică erau legate de nevoia recoltării de transplanturi libere de piele despicată, s-a ocupat de realizarea unei aparaturi de recoltare a acestora. În 1954 a primit primul patent pentru invenţia sa "Electrodermatom Dr. Şt. Dorobanţu". Spre deosebire de dermatoamele cunoscute până atunci (Dermatomul "Padgett", Electrodermatomul "Brown", Electrodermatomul "Barker" etc.), electrodermatomul "Ştefan Dorobanţu" este prevăzut cu un sistem vacuum ca mijloc de fixare pe tegumentele zonei donatoare şi cu un grosimetru variabil cu funcţie precisă de la 0,3 mm cu paşi de 0,1 mm până la 0,8 mm.
Au urmat perfecţionări care asigură funcţionarea automată intraoperatorie şi introducerea "axului cu crampoane" pentru asigurarea tensionării optimale a pielii, apărând noi prototipuri ("Robot 3", "Robot 4", "Robot 5"). În prezent se produce în România un model realizat de Ştefan Dorobanţu în ultimii săi ani de viaţă. A avut şi alte invenţii, ca "Proteza de şold românească cu un aparat de ochire şi inserare a acesteia" şi un "Fixator extern" pentru oase fracturate (în colaborare cu colegii de la Spitalul Colentina - Bucureşti). A conceput deasemenea baterii de instrumente pentru diferite intervenţii chirurgicale.
Ştefan Dorobanţu s-a stins din viaţă la 15 martie 2005 în Radolfzell/Germania.
