Vlad Voiculescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vlad Voiculescu (*1913, Târgu Jiu - †22 februarie 2001, Bucureşti) medic neurolog român, membru titular al Academiei Române.
Născut în 1913 la Târgu Jiu, Vlad Voiculescu a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti şi apoi - reprezentant al Şcolii Române de Neurologie a lui Gheorghe Marinescu - a urcat toate treptele ierarhiei universitare devenind, în 1967, profesor la Clinica de Neurologie a Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.
În paralel cu activitatea universitară a desfăşurat o bogată activitate de cercetare la Institutul de Neurologie al Academiei Române, al cărui director a devenit în 1978, abordând teme interdisciplinare în domeniul epilepsiei, bolilor vasculare cerebrale, în studiul etiopatogeniei şi diagnosticului hemoragiilor cerebrale, în bolile neuromusculare, precum şi în problemele de bază ale neurofiziologiei. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în peste 170 de lucrări, studii şi articole, apărute în ţară şi străinătate.
A fost ales membru titular al Academiei Române în anul 1991.
Ca recunoaştere a valorii ştiinţifice a contribuţiilor sale, Vlad Voiculescu a fost ales membru în Royal Society of Medicine (Londra), Société Française de Neurologie, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România.
Examinarea clinică a unui bolnav, consideraţţile localizatorice, reflecţiile de diagnostic diferenţial, argumentarea unui diagnostic final, în modul cum numai Vlad Voiculescu era în stare, au intrat în legendă şi nu pot fi imaginate de cei ce nu le-au trăit.
Vlad Voiculescu, profesor prin excelenţă, ştia să explice succint, simplu, clar, în cuvinte comune, cele mai complicate mecanisme etiopatogenice.
În afara unei vaste culturi în domeniul neuroştiinţei, Vlad Voiculescu avea cunoştinţe enciclopedice uluitoare, începând cu cele mai moderne aspecte ale biologiei moleculare, până la istorie, filozofie şi astrofizică, de talia marilor umanişti renascentişti. Iar pasiunea sa pentru artă, în special pentru muzică, reieşea ascultându-l interpretând la pian Appassionata.
