Torquato Tasso
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Torquato Tasso (*11 martie 1544, Sorrento - †25 aprilie 1595, Roma) a fost un poet italian, unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai Renaşterii italiene. Cea mai cunoscută operă a sa este epopea în versuri "La Gerusalemme liberata" ("Ierusalimul eliberat", 1581).
[modifică] Viaţa şi opera
Torquato Tasso s-a născut la Sorrento, fiu al poetului Bernardo Tasso, de origine nobilă, aparţinând familiei Della Torre. A studiat mai întâi la Universitatea din Bologna şi apoi, din 1560, Dreptul şi Filozofia la Universitatea din Padova. În Padova, scrie prima sa operă, epopea cavalerească "Rinaldo" (1562). În 1565 intră în serviciul cardinalului Luigi d'Este în Ferrara iar în 1572 ocupă o funcţie înaltă la curtea ducelui Alfonso II din Ferrara, fratele cardinalului. Familia d'Este era cunoscută ca mecenaţi ai artelor, susţinători - printre alţii - ai poeţilor Ludovico Ariosto şi Matteo Maria Boiardo. În anul 1573, Tasso termină poemul pastoral "Aminta", o prezentare idealiztă în versuri a vieţii de curte.
În 1575 termină epopeea pe tema primei cruciade, "La Gerusalemme liberata", care va apare în 1581. Opera, în care se amestecă episoade cavalereşti cu fantezii romaneşti, reprezintă - sub forma unei legături între problemele religioase de actualitate ale Contrareformei şi epopeile eroice clasice - un punct culminant al poeziei Renaşterii.
În a doua jumătate a anului 1574 suferă de o boală febrilă neclară, după care, începând din 1575 are turburări mintale cu idei de persecuţie şi acte de violenţă, ceea ce determină internarea sa în ospiciul Sant'Anna din Ferrara. În timpul celor şapte ani petrecuţi acolo revede şi prelucrează epopea "Ierusalimul eliberat" şi redactează eseuri, dialoguri şi poezii. La intervenţia Ducelui Alfonso de Mantua, este eliberat din ospiciu în luna iulie a anului 1586.
Tasso rămâne un timp în la Curtea ducală din Mantua şi termină acolo tragedia în versuri "Il re Torrismondo" (1587). Părăseşte Mantua şi, timp de câţiva ani, pelegrinează prin diverse oraşe ale Italiei, în care timp încearcă să modifice structura iniţială a operei sale majore. A doua ediţie, cu mult inferioară celei originale, apare în 1593 la Roma cu titlul "La Gerusalemme conquistata" ("Ierusalimul cucerit"), şi este dedicată mecenatului său, cardinalul Cinzio Aldobrandini.
Deşi renumele lui Torquato Tasso se bazează în primul rând pe poemele sale epice şi dramatice, nu se pot ignora creaţiile sale în domeniul liricei. Cele peste 1700 poezii (sonete, madrigale, Canzone, balade) apar în volumele "Rime" (1581-1582), "Rime et prosa" (1583), "Rime spirituali" (1597). Din creaţiile sale în proză sunt de menţionat "Dialoghi" (1581), pe teme literare şi filozofice, şi "Discorsi dell'arte poetica e in particolare sopra il poema eroica" ("Studiu asupra artei poetice şi în special asupra poemului eroic", 1587.
În Roma, Papa Clement VIII iniţiază ceremonia încoronării lui Torquato Tasso cu cununa de lauri a poeţilor. Cu puţin timp înaintea festivităţii ce trebuia să aibă loc la Campidoglio ("Capitoliu") în Roma, poetul moare la 25 aprilie 1595. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, Tasso este prezentat de diverşi literaţi ca figură simbolică a tragediei geniului neînţeles. A exercitat o deosebită influenţă asupra creaţiei lui Lord Byron, Goldoni, Goethe. Goethe a scris o dramă cu titlul "Torquato Tasso" (1790), pe tema vieţii artistului. În România, Alexandru Balaci a publicat un studiu foarte documentat asupra poetului italian.
