Thomas H. Morgan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Thomas Hunt Morgan (25 septembrie 1866 Lexington, Kentucky — 4 decembrie, 1945), biolog şi genetician american.
A studiat embriologia la Universitatea John Hopkins, unde a obţinut Diploma de absolvire în 1891. Între 1904 şi 1928 a fost profesor de zoologie experimentală la Universitatea Columbia, unde l-a preocupat teoria lui Gregor Mendel privind legile eredităţii. În acest scop a studiat, în special, variaţiile fenotipice la musculiţa de oţet Drosofila melanogaster. Înfăptuind experimente de înmulţire şi analize citologice pe aceasta, împreună cu foştii săi studenţi Alfred Henry Sturtevant, Calvin Blackman Bridges şi Hermann Joseph, Muller a arătat că şi cromozomii se comportă într-un mod foarte apropiat de modul în care Mendel credea că genele se separă si se grupează în mod aleator.
Morgan a mai descoperit că, pentru multe trăsături caracteristice, genele sunt aranjate liniar pe fiecare cromozom. Ca urmare, Morgan şi coechipierii săi au creat hărţi de cromozomi liniari în care fiecărei gene îi este atribuită o poziţie specifică. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate în lucrarea Mecanismul Eredităţii Mendeliene (1915), o carte care a reprezentat un pas important în dezvoltarea geneticii moderne.
Morgan a continuat munca experimentală, demonstrând în lucrarea Teoria Genelor (1926) că genele sunt grupate, şi că alelele (perechi de gene care determină aceleaşi trăsături) se interschimbă, sau se intersectează în acelaşi grup.
În 1933, Morgan a primit Premiul Nobel pentru Medicină, pentru contribuţiile sale majore în domeniul geneticii, şi anume pentru că a demonstrat că cromozomii sunt suportul fizic al informaţiei genetice. Ca urmare a lucrărilor sale, Drosofila Melanogaster a fost adoptată ca organism model în genetică.
A mai fost distins cu Medalia Darwin, în 1924 şi Medalia Copley, în 1939.
 |
Acest articol despre biologie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
