Steaua României
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincţie oferită de statul Român.
[modifică] Istoric
În 1863, reluând discuţiile pentru înfiinţarea unei distincţii româneşti, domnitorul Alexandru Ioan Cuza contactează Casa Kretly, renumită casă de bijuterii, prin intermediul reprezentantului României la Paris. Aceasta va prezenta domnitorului un model de distincţie ce va fi apropat de domnitor şi comandat în 1000 de bucăţi. Iniţial, Ordinul avea 5 grade: Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce.
Denumirea originală, propusă de domnitor era "Ordinul Unirii" iar cele două cifre încrustate, "5" şi "24", simbolizau dubla alegere a domnitorului. Deasemenea pe decoraţie era încrustată şi deviza: "Genere et cordres fratres" (Fraţi prin origini şi simţiri). Însă cum cadrul legal nu permitea instituirea ordinului, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a limitat la a oferi decoraţia doar câtorva prieteni apropiaţi, majoritatea însemnelor rămânând în pivniţele palatului.
Pe fundalul izbucnirii conflictului cu Imperiul Otoman, discuţiile pentru înfinţarea unui ordin naţional se redeschid. Sub guvernarea lui Ion C. Brătianu se decide distinţia să se institue legal, iar forma de bază să rămână aceeaşi operându-se moficări doar la cifra domnească (schimbată acum cu cea a lui Carol I) şi la dictonul ce nu mai corespundea momentului istoric. Noua deviză, "In fide salus" (În credinţă e salvarea) a fost aprobată la fel ca şi noua denumire a ordinului care, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, a devenit "Steaua României".
[modifică] Grade actuale
- Colan
- Mare Cruce
- Mare Ofiţer
- Comandor
- Ofiţer
- Cavaler
Cea mai recentă formă a Ordinului Steaua României este cea din 1999 care, spre deosebire de varianta din 1998, se oferă tuturor cetăţenilor români şi străini.
