Smarald
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Smaragdul este um mineral care cristalizează în sistemul hexagonal, culoarea verde este dată de ionii de crom şi vanadiu, fiind o varietate a beriliului. Este un mineral din grupa pietrelor preţioase. Smaragdul se poate confunda (lucru ce uşurează înşelătoria) cu turmalina, dioptaz sau sticlă colorată.
- Structura chimică= Al2Be3Si6O18, la care se adugă ionii de Cr3+ şi V.
- Clasa mineralului= Silicat ciclic sau inelar
- Sistem de cristalizare= hexagonal
- Culoare= verde de la închis până la verde deschis
- Urma= albă
- Duritatea= 7,5 - 8
- Densitatea= 2,6 - 2,8
- Strălucire= sticloasă
- Transparenţa= transparent până la translucid
- Spărtura= sidefie
- Clivaj= neclar
- Refracţia= ω=1,568-1,602 ε=1,564-1,595
- Refracţia dublă= Δ=0,004-,0,007
- Deviaţia optică= pe o axă negativă
- Pleochroismus= verde, albăstrui până la galben, pietrele artificiale: galben verzui şi galben albăstrui,
- Minerale asemănătoare= Demantoid, Diopsid, Dioptaz, Grosular, Turmalin
- Radioactivitate= inexistentă
- Magnetism= inexistent
- Caracteristici deosebite= sunt incluziunile şi crăpături fine din cristal
Etimologie
Denumirea de „Smaragd“ provine din latină: smaragdus preluat din greacă: σμάραγδος, smáragdos care o origine mai îndepărtată din limba semită barraqtu „piatră strălucitoare“.
Forme rare
- Smaragdul Traps ca o roată cu spiţe provine din Columbia este un cristal unic fără cristale gemene.
- Smaragdul Ochi de Pisică
Răspândire
Rocile de asociaţie sunt pegmatitele, granitul, roci sedimentare şi roci metamorfice ca: gnaisuri . Mărimea cristalelelor rareori depăşeşte câţiva centimetri, având frecvent incluziuni cu biotită sau alte minerale ce scad valoarea smaraldului. Cantităţi mai importante s-au găsit în Brazilia, Columbia, cantităţi mai reduse în sudul Africii, Ural "Valea Habah", Austria şi Norvegia. Cel mai mare smaragd din lume (16.300 Karate) se află în muzeul Topkapi-Serail din Istanbul.
Istoric
Prima oară este menţionat mineralul în Egiptul antic secolul al XII-lea î.e.n. fiind folosit ca pietre preţioase, obţinându-se din minele de la Sikait şi Sabara, de unde mai târziu furnizează un timp de peste o mie de ani şi europenilor smaralde, până când în secolul al XVI-lea spaniolii cuceresc America de Sud. In Asia la fel este cunoscut de perşi, turci, şi de dinastia mogulilor din India. In anul 1935 se reuşeşte producerea smaraldului artificial numit Igmerald de IG Farben, Bitterfeld Germania.
Utilizare
Cea mai frecventă utilizare de toate popoarele fiind ca pietre preţioase. Smaragdul are o culoare stabilă numai la o temperatură de 700 - 800 °C, îşi schimbă temperatura. Din cauza fisurilor din cristal culoarea devine neuniform repartizată, ceeace a determinat pe producătorii de giuvaeruri să acopere cristalul cu un strat de răşină sintetică incoloră pentru stabilzarea culorii cristalului. Smaragdul pentru a înşela cumpărătorul, este frecvent imitat prin smaragde artificiale, turmalina verde, dioptaz sau varietăţi de granat ca: demantoid şi grosular sau sticla colorată.
