Smârdar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rhododendron kotschyi în Carpaţii României

Smârdarul (Rhododendron kotschyi syn. Rh. myrtifolium) este o plantă originară din Balcani. În România se găseşte în Carpaţi. Face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă şi se extind din Himalaia, Caucaz, Carpaţi până în Munţii Alpi şi Pirinei.

[modifică] Descriere

Arbuşti pitici de smârdar în floare pe culmile munţilor Iezer-Păpuşa în Carpaţii Meridionali

Smârdarul, aşa cum este denumit popular bujorul de munte, creşte spontan în tufe pitice în zona alpină. Fiind o plantă care creşte în condiţii climaterice şi de relief foarte specifice, el nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. Frumuseţea florilor sale - care emană un miros şi o aromă asemănatoare vişinelor - şi care apar de obicei pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie, şi raritatea sa, face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. Smârdarul este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului.

Smârdarul face parte din familia Ericaceae şi în ciuda numelui alternativ de "bujor de munte", nu trebuie confundat cu bujorul propriu-zis (Paeonia officinalis) care face parte dintr-o altă familie botanică, respectiv cea a Ranunculaceelor. Un alt nume popular este cel de "cocozar".

[modifică] Proprietăţi terapeutice

Florile smârdarului au proprietăţi tămăduitoare pentru numeroase afecţiuni, facând din acesta un adevărat panaceu. Ele sunt mucilaginoase şi conţin aminoacizi esenţiali. Alţi componenţi activi sunt cristalele microsublimate şi polifenolii. Din florile sale, aidoma petalelor trandafirului se prepară siropuri, dulceaţă şi ceaiuri medicinale. Smârdarul a fost pus in evidenţă şi clasificat pentru prima oara de botanistul austriac Theodor Kotschy (1813-1866), şi deasemenea de maghiarul Lájos von Simonkai (1851-1910).

[modifică] Vezi şi

[modifică] Bibliografie

Dicţionar dendrofloricol, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1989, pag. 451;
Dicţionar enciclopedic român, vol IV, Editura politică, 1966, pag. 431;
Botanică farmaceutică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981, pag. 435;
Medicină naturistă, Editura medicală, Bucureşti, 1987 pag. 342;
it „Gli habitat secondo la nomenclatura EUNIS: manuale di classificazione per la realtà italiana” (fişier PDF), v. grupa F2.222, p. 142