Semion Budionnîi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Semion Mihailovici Budionîi (în limba rusă Семён Михайлович Будённый) (25 aprilie 1883 - 26 octombrie 1973) a fost un comandant militar sovietic şi un aliat de nădejde al dictatorului Iosif Vissarionovici Stalin.
Budionîi s-a născut într-o familie săracă de ţarani în regiunea căzăcească de pe râul Don din sudul Rusiei. A lucrat în agricultură pentru diferiţi stăpâni de pământ până în 1903, când a fost recrutat în armata imperială, fiind încadrat într-o unitate de cavalerie. A luptat în războiul ruso-japonez. În timpul primului război mondial a luptat ca subofiţer pe frontul de vest până în 1916, când a fost transferat pe frontul din Caucaz. Atunci când Revoluţia rusă a răsturnat regimul ţarist, a devenit unul dintre foarte mulţii soldaţi radicalizaţi de noile idei ale bolşevicilor şi a fost ales între conducătorii de frunte ai sovietelor soldaţilor din zona caucaziană.
Războiul civil a izbucnit în 1918, iar Budionîi a organizat unităţile Cavaleriei Roşii din regiunea Donului, care aveau să devină mai târziu Armata I de cavalerie. Aceste unităţi militare au jucat un rol important în câştigarea de către bolşecici a războiului civil, respingând albii generalului Anton Denikin din faţa Moscovei. Budionîi a intrat în rândurile partidului bolşevic în 1919, devenind unul dintre sprijinitorii lui Stalin şi lui Kliment Voroşilov.
În 1920, Armata I de cavalerie a lui Budionîi a luat parte la invazia Poloniei în timpul războiului polono-sovietic. La începutul războiului, Budionîi a obţinut victorii importante, alungându-i pe polonezi din Ucraina şi reuşind mai târziu să rupă frontul sudic inamic. În cele din urmă însă, forţele bolşevice au suferit o înfrângere grea în bătălia de la Varşovia, în principal pentru că Budionîi şi cavaleriştii săi rămăseseră prinşi în asediul Lvovului. După ce armata sa a fost înfrântă în bătalia de la Komarów, (una dintre cele mai mari lupte de cavalerie din lume), Budionîi a fost trimis să lupte cu Albii în Ucraina şi Crimeea. În ciuda înfrângerii din Polonia, el a fost considerat unul dintre eroii Rusiei Sovietice din războiul civil.
Budionîi era un ofiţer curajos şi pitoresc în acelaşi timp, dar ştia foarte puţin sau deloc despre tacticile moderne de luptă, în special în problema războiului mecanizat şi de tancuri. A fost numit în funcţia de Inspector al Cavaleriei Armatei Roşii şi în alte posturi onorifice asemănătoare, rămânând în acelaşi timp unul dintre "camarazii din războiul civil" ai lui Stalin, câştigând o tot mai mare influenţa odată cu consolidarea poziţiei de dictator necontestat al acestuia din urmă.
În 1935. Budionîi a fost avansat, alături de alţi patru generali sovietici, la gradul de Mareşal al Uniunii Sovietice. Trei dintre aceşti cinci mareşali au fost executaţi în timpul Marii Epurări de la sfârşitul deceniului al patrulea. Singurii care au supravieţuit epurărilor au fost Budionîi şi Voroşilov. Epurările din Armata Roşie a lăsat Uniunea Sovietică într-o criză acută de comandanţi capabili în chiar anii premergători celui de-al doilea război mondial. În 1937, Budionîi a fost comandantul Districtului militar Moscova. În timpul războiului sovieto-finlandez a comandat o armata, rezultate fiind dezastroase. În ciuda acestor fapte, Budionîi a fost numit adjunct al Comisarului Poporului pentru Apărare, o poziţie pentru care era total nepotrivit.
În perioada iulie – septembrie 1941, Budionîi a fost Comandantul Suprem (главком, glavkom) ale forţelor sovietice ale Direcţiei sud-vest (Frontul sovietic de sud-vest şi Frontul sovietic de sud) care trebuiau să facă faţă atacului Germaniei Naziste în timpul invaziei Ucrainei începută în iunie. Aceste forţe au fost încercuite în timpul bătăliilor de la Uman şi de la Kiev, fiind distruse în totalitate în poate cea mai mare înfrângere rusească din istorie. Acete dezastre au costat Uniunea Sovietică pierderea a peste 1,5 milioane de oameni ucişi sau luaţi prizonieri.
În septembrie, Stalin l-a destituit pe Budionîi şi l-a înlocuit cu Semion Timoşenko. A fost pus la comanda Frontului de rezervă (septembrie – octombrie 1941), Comandant suprem al trupelor din Direcţia Caucazul de nord (aprilie – mai 1942), comandant al Frontului caucazul de nord, (mai – august 1942) şi al demodatei cavalerii sovietice (din 1943). În ciuda faptului că era responsabil de mai multe înfrângeri sovietice catastrofale, (e adevărat, urmând neabătut ordinele lui Stalin), Budionîi a continuat să se bucure de protecţia dictatorului şi nu a fost pedepsit în vreun fel. După război, i s-a permis să se retragă, fiind decorat cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice.
Semion Budionîi este creatorul unei noi rase de cai care este încă prezentă în marile herghelii ruseşti, rasă care îi poartă numele. Această rasă este recunoscută pentru rezistenţa deosebită şi pentru performanţele ridicate în întrecerile sportive. Budenovka, un model special de căciulă, a făcut parte din uniforma militară sovietică de la începuturile URSS-ului, şi a fost rebotezată în cinstea lui Semion Budionîi.
