Rimă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rima reprezintă o repetare a sunetelor finale în două sau mai multe versuri.
De exemplu, în prima strofă a poeziei Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu, primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu al patrulea.
- Somnoroase păsărele
- Pe la cuiburi se adună,
- Se ascund în rămurele
- Noapte bună!
Tipuri de rimă:
- Rimă împerecheată (1-2, 3-4, 5-6)
- Rimă încrucişată (1-3, 2-4, 5-7)
- Rimă îmbrăţişată (1-4, 2-3, 5-8, 6-7)
- Monorimă (1, 2, 3, 4) – specifică creaţiilor populare
- Rimă albă - în poeziile contemporane (fără rimă)
Rimele mai pot fi clasificate după părţile de vorbire care rimează De exemplu în poezia "Lacul" de M. Eminescu:
- Lacul codrilor albastru
- Nuferi galbeni îl încarcă
- Tresărind în cercuri albe,
- El cutremură o barcă.
"Încarcă" este verb, iar "barcă" este substantiv. Rima se numeşte rară şi evidenţiază dinamismul tabloului.
La Vasile Alecsandri: "Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;"
Substantivul "zăpadă" rimează cu adjectivul "grămadă". Această rimă sugerează un tablou static.
 |
Acest articol despre literatură este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
