Wikipedia:Review/Concurs de scriere

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Articolele care au fost nominalizate pentru concursul de scriere vor fi listate pe această pagină pentru a fi îmbunătăţite, criticate sau pentru a primi propuneri din partea celorlalţi.

Concursuri de scriere anterioare: martie 2006

[modifică] Secţiunea I: Ştiinţă

(Technică, Matematică, Medicină, Geologie, Astronomie, Lingvistică, etc.)

== Secţiunea II: Artă Teatru Scurt

SECUNDUM NON DATUR SAU REVOLTA ÎNGRĂMĂDIŢILOR

DE

          CRISTIAN DUMITRU

o scenă Două personaje. După voci, par masculine. După lipsa organelor genitale, par feminine. N-au nici sîni: par androgine. Le vom numi S1 şi S2 cu „S” de la spermatozoid. Pentru început cele două personaje stau pe burtă cu capul sprijinit în palmă.

S1 Aşteptăm. S2 Aşteptăm. S1 Poate înaintăm. S2 Nu cred. S1 Eşti sigur? S2 Nu. S1 Vezi ceva? S2 Ce vezi şi tu. S1 Nu văd nimic. S2 Nici eu. S1 Nici tu. Normal. S2 Ciudat. Foarte ciudat. Noi doi n-ar trebui să ne contrazicem. S1 De ce? S2 Suntem gemeni. S1 Dar gemenii se contrazic. S2 Noi nu. Cei de-afară, da. Gîndeşte. Zici că ne contrazicem!? S1 Aş prefera să te opreşti. S2 Ţi-e teamă! S1 E dificil să anticipăm. Chiar imposibil. Gîndeşte, la rîndul lui. De ce mie şi nu ţie! S1 Să-mi fie teamă? S2 Da. S1 Cum s-ar zice, nu suntem în aceeaşi oală. S2 Mai bine, taci! S1 Ai dreptate. Totuşi nu ne opreşte nimeni să admitem că suntem gemeni. S2 Să nu uiţi asta! Avem nevoie. Afară e chiar indicat să uiţi, altfel mulţi ar luau-o razna. Pauză. Aici ştii că ştii şi-atît. Pauză. E bună. S1 Ce? S2 Situaţia asta în care ne complacem. S1 Aşa ne-a fost înscris. S2 Să schimbăm ceva! S1 Te gîndeşti la ele. S2 Jumătatea după care se spune că tot alergăm. S1 Ar trebui să le ignorăm. S2 Nu chiar. S1 Suntem legaţi. S2 Dar nu dependenţi. La urma urmei viaţa persistă şi fără ovule. Exemplul suntem noi. S1 Gîndim, deci persistăm. Iată dovada. În plus ne punem probleme, de ce nu, chiar existenţiale, ceea ce dovedeşte clar că n-avem nevoie de ele. S2 Am putea spune că ne opunem destinului. S1 Facem noi asta? S2 Atîta vreme cît ne îndoim de necesitatea lor, amînăm întîlnirea. S1 Utile? S2 Utile, da. Ăsta e cuvîntul. S1 S-a mişcat! S2 Luna? S1 Da. Se uită amîndoi la luna uriaşă aflată în spatele lor. S2 Eşti sigur? S1 Nu. Pauză. Cunoşti pilda bobului de grîu? S2 O ştie toată lumea. S1 Aşa e, doar suntem gemeni. Nu te frapează asemănarea? Descrie un mare cerc. S2 E mult mai mare. S1 Nu crezi c-avem acelaşi destin? S2 Parcă stabiliserăm că deocamdată suntem în afara destinului. S1 Nu neg că soarta e neputincioasă în privinţa noastră. Dar ca perspectivă. S2 Povestea cu încolţeşte şi dă viaţă unui spic? S1 Exact, că trebuie să moară ca alte boabe să se nască din el şi tot aşa. S2 Consideri că noi murim odată intraţi în marele ovul! S1 Totuşi dispărem. S2 Ne contopim, dar nu murim. Ne păstrăm identitatea, ceea ce nu e de ici de colo. S1 Dar şi bobul şi-o păstrează altfel de ce n-ar ieşi din el... ciulini? S2 E clar. Exclus. Nu suntem gemeni. S1 Era doar o întrebare. S2 Nu mi s-a părut. S1 Acum nu mai putem nici să ne mirăm? Avem acest potenţial. S2 Sper că n-ai de gând să mă faci ignorant! S1 Sună a ameninţare. S2 Trăim într-o lume prea mică. S1 Dar asta nu din vina noastră. E problema lor. S2 Pînă la întîlnirea cu ele... am stabilit. S1 Să nu mai fecundăm! S2 Să nu mai fecundăm! Depinde de noi? S1 Nu. S2 Deocamdată. Totuşi cum rămîne cu deviza de la ieşire: gîndeşte-te că atîţia s-au născut ca să ne naştem noi iar noi ca alţii să se nască? S1 Un slogan. S2 Da, dar ne reprezintă. S1 De-aia există slogane peste slogane ca fiecare să se regăsească într-unul, apoi să îl urmeze. S2 Nimic de făcut. Ne putem culca liniştiţi. Urmează somnul îngrămădiţilor. S1 Nu cunosc termenul. S2 Somn? S1 Celălalt. S2 Îngrămădiţi? S1 N-am cunoştinţă. S2 Imposibil. S1 De ce-aş minţi. Pur şi simplu nu l-am auzit pînă acum. Dă-mi un sinonim. Trebuie să aibă. S2 Poate în alt context. Aici îngrămăditul e unic. S1 Exact ca noi, gemeni, dar totuşi unici. S2 Ştii ce mă nelinişteşte? S1 Ce? S2 Ar fi trebuit să-l cunoşti! S1 Îngrijorat. Nu părem doi caraghioşi suspicioşi? Poate că am informaţia, dar n-am acces la ea. Neştiinţa nu poate fi condamnată, pe cînd ignoranţa... S1 Pînă la urmă m-ai făcut ignorant. Să te aperi acuzînd, urîtă ieşire. S2 Dar am circumstanţe atenuante. N-aş fi primul cu un cromozom blocat. S1 Cunoaştem, cauze externe. Gaura în ozon ‒ scuza tuturor mutanţilor. S2 Te rog frumos. Pînă aici. S1 Ce sari aşa. Ai fecundat ca să te simţi mutant? S2 Nu. Tace îndelung. S-a mişcat. S1 Crezi? S2 De data asta am zărit o umbră. S1 Eşti sigur? S2 Atît cît poţi fi sigur pe o umbră! S1 A mea e aici, lîngă a ta. S2 S-alegem un punct fix! S1 De ce? S2 Aşa ne putem da seama dacă se mişcă sau nu. S1 Dar noi suntem ficşi. Am putea fi punctul perfect. S2 Sau nu. Dacă înaintăm? În plus suntem doi. Întinde mîna! Cei doi îşi prind mîinile. Ideali pentru o linie. S1 Posibil. Îi ridică mîna celuilalt formînd un arc de cerc. Sau o curbă. Aproximativ. Totu-i relativ. S2 Posibil. Priveşte în direcţia lunii. Te uiţi la ea? S1 Da. S2 Posibilul meu coincide cu posibilul tău. S1 Afectiv. S2 Deja ne complicăm. S1 Ai dreptate. Cum nu suntem siguri, e bine s-alegem alt punct. S2 Luna! S1 Nu se poate! S2 De ce? S1 E singura în cazul căreia avem dubii. S-a mişcat de vreo două ori în ultima vreme. În plus umbra de adineauri, ai uitat? Priveşte stînga-dreapta, sus-jos. Nu găseşte nimic. Alege tu! Propunerea cu punctul nu mă încîntă. S2 Nu te incită? S2 Nici măcar. De ce întrebi? S1 Credeam că te prefaci. S2 Nu mă incită şi nici nu mă excită, dacă aici vroiai s-ajungi. Şi-n plus a fost ideea ta...(ca pentru sine) Mă rog, deloc originală. S1 Te-am auzit. S2 N-am zis nimic. Ştiam ce ştii şi tu, doar suntem gemeni. Obsesia punctului au mai avut-o şi alţii. (Declamă) Daţi-mi un punct de sprijin şi voi mişca Pămîntul! S1 Nu la Arhimede făceai aluzie! Las-o baltă! S2 Da’ la cine? S1 Faci pe prostu’...! La domnul G. S2 Aaa... de Gräfenberg, uitasem. Da’ nici el n-a prea nimerit-o. Încă se mai caută. S1 Unul dintre noi are mici probleme de memorie. S2 Nu tot timpul. S1 Din cînd în cînd. S2 Doar poate problema nu e la mine, te-ai întrebat? S1 Dar la cine? S2 Mai vezi pe-altcineva prin jur? S1 S-aud! S2 Cine decide că noi doi trebuie să ne-amintim? S1 Dar dacă putem, nu văd unde e neînţelegerea! S2 Asta e, o putem face, dar poate nu e treaba noastră. S1 Mă faci să rîd. Ce-ar fi ca pasărea să zică: am aripi, de ce să zbor? S2 Asta nu-nseamnă că tot timpul dă din aripi. Mai coboară pe o creangă, mai ciuguleşte un fir de iarbă, o sămînţă, mai face un cuib unde cloceşte un ou. Se mai giugiuleşte cu păsăroiul ei şi crede-mă că nu şi-o pun în nori. S1 Îţi amintesc că există şi incubatoare. Dar să trecem peste asta, altfel riscăm să ne complicăm din nou. Unde vrei s-ajungi? S2 M-acuzi că am probleme? S1 Nu tot timpul. S2 Dar poate asta e adevărata mea menire, să păstrez în subconştient ce se şterge din memorie. S1 Si unde greşim? S2 Cînd ne-amintim reactivăm memoria.. S1 Şi ce e rău în asta? S2 E în zadar. Atîta vreme cît trăim în prealabil. S1 Şi ce ne rămîne? S2 Speranţa. Poate într-o zi cineva va deschide fişierul. S1 Nici măcar nu mai putem alege. Doar simpli mesageri. S2 De iluzii. S1 Şi ce-o să facem? O să premergem şi tot premergem printre posibilităţi aşteptînd ziua în care cineva va ajunge la trecutul din noi. Asta în varianta că se va găsi vreun curios capabil. S2 Noi nu suntem trecutul. S1 Eu zic că da. S2 Suntem mai mult de-atît. Suntem trecerea timpului. Martori conştienţi ai subconştientului. S1 Simţi? S2 Se mişcă? S1 Nu. Simţi o vibraţie? S2 Nu. S1 Poate mi s-a părut. Se spune că nu melodia îi atrage pe şerpi! S1 Am înţeles, nu sunt melomani! S2 Încetează, vorbesc serios! Faptul că stau întinşi pe pămînt îi ajută să simtă vibraţiile sunetelor. Rememorează. Ţi-aduci aminte de Adam? S1 Ce vremuri. Cain şi Abel ‒ prima noastră realizare. Nostalgic. Eeeh... mai interesează pe cineva ce a fost atunci! S2 S-au încercat sute de variante dar s-a renunţat. Adevăruri spuse pe jumătate. S1 Recunosc că şi mie mi-e greu să refac momentul. S2 Totul s-a petrecut prea repede. S1 Într-o secundă li s-au deschis ochii. S2 Şi au văzut că sunt goi. S1 În clipa aia, în deschiderea aia de pleoapă, s-a şters tot. L-au pierdut pe Dumnezeu. S2 Ca imagine. S1 L-au uitat. S2 Dar chipul Lui a rămas. S1 Doar în noi. Tăcere. S1 În şoaptă. Ai îndrăznit vreodată...? S2 Tot în şoaptă. Tu? S1 M-am apropiat pînă la momentul cînd Eva ia mărul de la şarpe... S2 Diavol. S1 Perfectă deghizarea. S2 Eu m-am apropiat şi mai mult. După ce a muşcat ea, înainte de a-şi înfige Adam dinţii... stop! S1 Ai putut să te opreşti? S2 Greu. Noroc că informaţia era fragmentată, altfel o primeam integral. Dar n-aş mai încerca. S1 De ce? S2 Ce, tu ai mai face-o? S1 Nu. S2 Păi vezi! S1 Dar nu ne-a interzis nimeni. S2 Se subînţelege. Dacă le-a fost luată lor, de ce ni s-ar da nouă? S1 Nu trebuie să ni se mai dea atîta timp cît imaginea Lui e deja în noi. S2 Şi asta nu ţi se pare nemaipomenit că ni se acordă atîta încredere ? S1 Pauză. Eşti sigur? S2 De ce m-aş îndoi! S1 Pentru că nimeni n-a văzut-o. S2 N-am văzut-o noi. Asta nu exclude ca alţii... S1 Pauză. Dar dacă nu e nimic? S2 Ce vrei să spui? S1 Nu neg, calmează-te. Dar dacă n-avem nimic... S1 Dacă a şters totul! S2 Exact. Dacă dincolo de momentul unde ne-am oprit noi e... nimic. S1 N-avem de unde ştii. Nu cred. S2 S-a mişcat? S1 Nu mi-am dat seama. Oricum nu eram atent. Linişte. S2 Dar la ele te-ai gîndit? Poate că ele ştiu mai mult. S1 Să fie ele purtătoarele mesajului ascuns! S2 Şi nu noi! S1 Ar fi în firea lucrurilor. S2 Doar pentru că sunt purtătoare? S1 Nu numai. Uiţi că au doi cromozomi în plus. S2 Dar şi două coaste lipsă. S1 Aici nu funcţionează legea compensaţiei. S2 Putem verifica! S1 Mai bine alegem un punct fix. Se uită stînga dreapta, jos-sus. Renunţă. S2 Caută la rîndul lui. O stea ne-ar fi convenit de minune. S1 Nu garantez. Au obiceiul să se mişte. Lent, dar totuşi se mişcă! S2 Mai sunt şi căzătoare. Să renunţăm pe moment. S1 N-avem încotro. Poate ţi s-a părut. S2 Ce? S1 Că a trecut o umbră. S2 Totuşi am întrezărit ceva. S1 Prin ceaţă? S2 Întocmai. S1 Mi s-a întîmplat şi mie. E irelevant. După o pauză. Te mai interesează? S2 Ce? S1 Să-ţi completezi cunoştinţele, lapsusul. S2 Ce lapsus? S1 Îngrămădiţii. S2 Aaa..., da. Orice gol umplut e un pas înainte. S1 Îngrămădiţii au existat, există şi nu văd de ce n-ar exista, bazîndu-mă pe necesitatea lor. S2 Sunt atît de necesari? S1 Foarte. S2 Ca şi noi. Supremă asemănare. S1 Problema lor e că nu sunt niciodată organizaţi. S2 Încă mai funcţionează. S1 Ce? S2 Arată spre ei doi şi un al treilea imaginar. Asemănarea. S1 Pur şi simplu apar din senin. Aici se deosebesc de noi. S2 Să zicem. S1 De-abia în grup devin o forţă. S2 Meditează. S1 Nu mai zici nimic? S2 Aş putea spune că asemănarea e izbitoare. S1 Acum începe deosebirea. Dacă aici, cel mai puternic reuşeşte în cele din urmă să penetreze devenind purtătorul mesajului – genetic, în cazul nostru– în cazul lor, alesul era dinainte pregătit, de cele mai multe ori în mici grupuri ascunse sau, foarte rar, la vedere. S2 Şi restul? S1 Mulţimea? S2 Îngrămădiţii. S1 Se retrag aşa cum au şi apărut. S2 Mulţumiţi? S1 Cei care se recunosc în mesajul noului ales, da. S2 Avea mesajul pregătit? S1 Normal, doar îşi premeditase momentul. S2 Total deosebiţi. Şi ceilalţi, nemulţumiţii? S1 Majoritatea. Se-ntorc la locul lor. Individual şi singuri. S2 Şi aşteaptă. S1 Nici măcar. Trăiesc. S2 Rîde. Pînă la urmă e important. Să trăieşti e totuşi ceva important. S1 Ce e de rîs? S2 Nu de-asta rîdeam. M-am liniştit în privinţa mea. S1 Total nedumerit. S2 Ştiam. S1 Ce? S2 Purtam informaţia, dar era altfel clasată: fertilizare în vitro. S1 E cu totul altceva. S2 Ba e acelaşi lucru. Pot apărea, ce-i drept, mici nuanţe. Dar părerea unanimă se confirmă. Asemănarea e izbitoare. Nu ne-ngrămădim noi cu capul înainte în timp ce la capătul tunelului un ac de seringă străpunge marele ovul? Nu ne resemnăm noi în faţa învingătorului acceptînd în linişte dispersarea? Îşi pune vreunul dintre noi întrebarea dacă alesul a făcut aceeaşi cursă onestă ca şi noi? Nu. Pur şi simplu, nu. Veni, vedi... victimi, noi suntem. Ne dezintegrăm. S1 N-avem încotro, secundum non datur. S2 Se uită la lună. E clar, nu se clinteşte. S1 Dar dacă am fi noi cel din seringă, am mai gîndi aşa! S2 Atîta vreme cît nu e alegerea noastră, nu putem decide. Destinul e dincolo de noi. Am stabilit. S1 Atunci, să fecundăm! Să ne-aruncăm în lume! Să fim spontani! S2 Să forţăm destinul? Mai are vreo importanţă atîta vreme cît mîna sigură a medicului aşteaptă doar comanda? S1 Dar este şansa noastră. S2 Cine ţi-ar recunoaţte meritele! Mai mult ca sigur că s-ar interpreta ca o banală conformare la comanda venită de sus! Mai merită iniţiativa? Rîde. S1 Şi-asta te-amuză? S2 Mi-am amintit de comenzile venite pe lîngă... (Rîde cu poftă)... de poluţiile nocturne. ( Rîde. Se opreşte din rîs.) În fine, adevărate acte de trădare. S1 Răzbunarea dură a subconştientului. Être dans de beaux draps. S2 Să fii în cearceafuri bune. Cunosc expresia, doar suntem gemeni. S1 Lumina ca trădare sau imaculata neconcepţie, posibile teme. Dar cine-şi mai bate capul. S1 Uită-te la noi. Suntem tobă de informaţie şi cui îi foloseşte! Pe zi ce trece, minimalizaţi din ce în ce mai mult. Mă întreb unde o să se ajungă. S2 Pe cine mai intersează începutul dacă pentru toţi clipa vine după noi. Ultima noastră secundă devine prima. Aşteptarea nu contează. S1 S-ar putea spune că aşteptăm, dar de fapt nu aşteptăm. Şi totuşi aşteptăm. Cei doi aşteaptă. Nu e o pauză, ei chiar aşteaptă. Simţi? S2 Era timpul... Ascultă. Aud ceva. S1 Luna. S2 Ce e cu ea? S1 Totuşi, ar fi trebuit să se mişte. S2 Chiar! Amîndoi aşteaptă. Sau poate noi... S1 Înaintăm? S2 Înaintăm? S1 Înaintăm. S2 Înaintăm. Aşteaptă. Lumina se stinge încet. Rămîne doar luna care poate nu e luna. Poate fi globul pămîntesc, viu. Sau poate un sac amniotic unde se rostogoleşte un făt. Sau toate trei. Sau două din trei. Sau una din trei. Sau niciuna din trei. Nimic. Nimicul.

(marele) antract (teatru film sau film în teatru, sau doar teatru, sau doar film) Vladimir Ilici Lenin a configurat partidul de tip nou ca un partid care nu-şi propune să ajungă la putere prin mijloace democratice ci prin revoluţie. Să preia puterea politică nu pentru a guverna în sensul bun ci pentru a schimba societatea. Trăsăturile esenţiale ale comunismului leninist sunt: refuzul spontaneităţii şi exterioritatea conştiinţei . Clasa muncitoare ‒spune Lenin‒ nu este neapărat revoluţionară, ea este, conform unor legi istorice, groparul capitalismului.

LENIN Daţi-ne o organizaţie de revoluţionari şi vom răsturna Rusia!

Nu este obligatoriu ca proletariatul să fie conştient de această misiune ‒ tot istorică ‒ căci de conştientizarea lui se va ocupa o avangardă de partid, revoluţionarii permanenţi şi de profesie care, din afară, văd lucrurile mult mai bine. Refuzul spontaneităţii e valabil atît în cazul societatăţii cît şi în cel al proletariatului. Pentru Marx, dictatura proletariatului înseamnă o dictatură a majorităţii societăţii asupra unei minorităţi, burghezia. Pentru Lenin dictatura avangardei comuniste devine dictatura unei minorităţii asupra majorităţii. Desfiinţînd proprietatea privată, burghezia, singura majoritate care-i mai rămîne dictaturii comuniste este însuşi proletariatul.

La sfîrşitul celui de-al 2- lea război mondial Stalin obţine de la aliaţi controlul asupra Europei Centrale şi de Est. (Dialog între Churchill şi conducătorul misiunii britanice din Iugoslavia, Fitzroy Macleen, care-l atenţionează pe premierul britanic de orientarea prosovietică a lui Tito.)

CHURCHILL Intenţionezi să te stabileşti în Iugoslavia după război? FITZROY MACLEEN Nu, domnule! CHURCHILL Nici eu.

În ţările nou intrate în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice revoluţia comunistă nu va mai veni din interiorul lor, ca orice revoluţie, ci va fi adusă şi impusă de Armata roşie şi NKVD-ul bolşevic.

VOCEA Polonia. POLONIA Prezent. VOCEA Pe loc repaus! Cehoslovacia. CEHOSLOVACIA Prezent. VOCEA Pe loc repaus! Ungaria. UNGARIA Prezent. VOCEA Pe loc repaus! România. ROMÂNIA Prezent. VOCEA Pe loc repaus! Bulgaria. BULGARIA Prezent. VOCEA Pe loc repaus! Germania de Est. GERMANIA DE EST Prezent. VOCEA Pe loc repaus! Mongolia. MONGOLIA Prezent. VOCEA Pe loc repaus! Coreea de Nord. COREEA DE NORD Prezent.

Stalin se confruntă cu o mare problemă... VOCEA Drepţi! Aliniiierea...! ... lipsa majoritară a membrilor de partid şi implicit a Partidului Comunist din sistemul de guvernare al ţărilor satelit.

VOCEA Raportaţi! CEHOSLOVACIA Permiteţi-mi să raportez. Am avut membri în Parlamentul cehoslovac pe timpul războiului iar în urma alegerilor postbelice am obţinut 28% din voturi. POLONIA Permiteţi-mi să raportez. De la 8.000 de polonezi ‒ membri de partid în plin război am ajuns, în 44, să avem 20.000. ROMÂNIA Permiteţi-mi să raportez. În 32 am avut 0,3 % din voturi, apoi am fost interzişi de guvernanţii români. În august 44, în jur de 1.000, iar la ultima Conferinţă Naţională din 45 am numărat 256.863 de membrii. VOCEA Propuneri!

La raport se înscriu ţările cu experienţă în domeniu, cele în care vechile regimuri au fost ( sau vor fi) răsturnate prin revoluţia comunistă.

VOCEA Am zis propuneri, exemple. Pe cine ne putem baza? Rusia. RUSIA Oportuniştii, atraşi de posibilitatea de a obţine favoruri şi privilegii. Exemple: bancherii, industriaşii, intelectualii rataţi... VOCEA Altcineva. Cuba. CUBA Membrii organizaţiilor şi grupărilor profasciste, dornici să-şi spele imaginea şi să-şi arate servilismul. VOCEA Albania, pe cine ne mai putem baza? ALBANIA Muncitorii agricoli rămaşi fără obiectul muncii prin justa naţionalizare a pămîntului. VOCEA Altceva. Iugoslavia. IUGOSLAVIA Minorităţile naţionale persecutate şi nemulţumite de guvernările anterioare, dornice de răzbunare. RUSIA Permiteţi să intervin. VOCEA Ţinînd cont de vasta experienţă, ai permisiunea. RUSIA Să se păstreze vechii diplomaţi pentru recunoaştera internaţională a noilor forme de guvernămînt, apoi... VOCEA Fără insinuări!

În următorii 3-4 ani Partidul Comunist îşi deschide larg porţile.

VOCEA Progrese? Cehoslovacia. În 46, ianuarie stăteai destul de bine, 1.159.164 de membrii. CEHOSLOVACIA Numărul s-a dublat. În mai 49 am ajuns la 2.311.060 membrii de partid. VOCI Ura, ura, ura! VOCEA Polonia. Stăteaţi foarte prost. Doar 20.000 de membrii. POLONIA Asta era în iulie 44. În 47 am ajuns la 500.000. VOCI Ura, ura, ura! VOCEA Cine mai avea probleme? România. ROMÂNIA De patru ori mai mult faţă de anul 45. În februarie 48 am ajuns la 1.060.000 de membrii. VOCI Ura, ura, ura!

Momentul devenise propice alegerilor libere şi democratice.Ceea ce se şi întîmplă. În ţările aflate sub tutela URSS comuniştii ajung la putere, schimbă constituţia instaurînd partidul unic şi poliţia politică. VOCI Ura, ura, ura!

Până la închiderea definitivă a frontierelor cei nemulţumiţi îşi părăsesc ţara natală. După totala izolare în spatele cortinei de fier disidenţii se retrag: unii în munţi, alţii din viaţa publică sau chiar din viaţă. Cei mai mulţii sunt „retraşi” în închisori. VOCI Ura, ura!

Surse americane confirmă că CIA a urmărit stabilirea de legături cu o parte dintre cei nemulţumiţi. Conform lui E.W. Hazard, în lucrarea Cold War Crucible... Office of Policy Coordination a început să recruteze refugiaţi estici din Europa de Vest. Recruţii erau înstruiţi în tabere de antrenament din Franţa, Italia sau Grecia în transmisii radio şi erau învăţaţi să se paraşuteze. VOCI Ura!

24 septembrie 1949. Presa franceză, citînd Daily Telegraph, anunţă, pe mai multe coloane, că Rusia Sovietică are, la rîndul ei, bomba atomică. Se lasă, rece, liniştea. Războiul de 77 de ani, început în 1914, între America şi Rusia, e abia la mijloc. Pînă la victoria din 91 bomba atomică va suferi transformări succesive: se va hidrogena, va deveni chimică sau bacteriologică. VOCEA Cîţiva viruşi pot depune mărturie în acest sens! VOCI ......... VOCEA Insistă. Cîţiva viruşi pot depune mărturie în acest sens! VOCI ......... VOCEA Se enervează. Cîţiva viruşi pot depune mărturie în acest sens! VOCI ......... VOCEA Urlă. Cîţiva viruşi pot depune mărturie în acest sens! VOCI ......... Luna...( poate nu era luna!), dar care ar putea fi Terra – Marele ecran, martoră a trecerii timpului..., s-ar putea dizolva, dispersa, diviza... sau s-ar stinge ca ultima undă... de şoc.

[modifică] Secţiunea III: Societate

(Politică, Economie, Istorie, Sport, Media, Filozofie, Religie, Hobby, etc.)