Republica de la Weimar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina". |
| Istoria Germaniei |
|---|
 |
| Antichitatea |
| Triburile germanice |
| Perioada migraţiilor |
| Imperiul Francilor |
| Evul mediu |
| Sfântul Imperiu Roman |
| Colonizarea răsăritului |
| Apariţia naţiunii germane |
| Confederaţia Rinului |
| Confederaţia Germană |
| Confederaţia Germană de Nord |
| Imperiul German |
| Imperiul German |
| Primul război mondial |
| Republica de la Weimar |
| Republica de la Weimar |
| Germania Nazistă |
| Germania nazistă |
| Al doilea război mondial |
| Germania postbelică |
| Germania între 1945-1990 |
| Ocupaţia şi împărţirea |
| Expulzarea germanilor |
| RDG |
| RFG |
| Reunificarea Germaniei |
| Germania în zilele noastre |
| Germania |
| Alte subiecte germane |
| Istoria militară |
| Tabel cronologic |
| Istoria germanei |
| [Editează acest format] |
Perioada istoriei germane dintre anii 1919 - 1933 este cunoscută ca Republica de la Weimar (în limba germană: Weimarer Republik). Numele provine de la oraşul Weimar, unde o adunare naţională convenea la producerea unei noi constituţii, după ce monarhia germană a fost abolită în urma înfrângerii naţiunii în Primul Război Mondial.
În toamna anului 1918 mişcările revoluţionare l-au determinat pe împăratul Wilhelm al II-lea să abdice şi să plece în exil. Socialiştii au preluat puterea şi au proclamat republica. Pentru a împiedica invadarea ţării, ei au semnat armistiţiul, atrăgându-şi ostilitatea naţionaliştilor care refuzau să recunoască înfrângerea din primul război mondial.
În ianuarie, spartakiştii, aripa stângă a socialiştilor, imitând pe bolşevicii ruşi, au încercat să preia puterea. Cu ajutorul unor formaţii para-militare credincioase guvernului mişcarea spartakistă a fost înăbuşită, iar conducătorii spartakişti Karl Liebknecht şi Rosa Luxemburg au fost asasinaţi.
În primăvara anului 1919, Adunarea Constituantă reunită la Weimar a adoptat o constituţie care transforma Germania într-o democraţie, o republică federală condusă de un parlament (Reichstag) şi de un preşedinte ales prin vot universal. Noul guvern a trebuit să facă faţă agitaţiilor politice atât de stânga cât şi de dreapta precum şi gravei crize economice şi sociale.
Ocuparea bogatei zone Ruhr de către Franţa în 1923 a adus economia germană în pragul colapsului. Inflaţia a devenit galopantă şi a izbucnit foametea. Republica, ne-populară chiar de la naşterea ei, a trebuit să facă faţă unor încercări de lovituri de stat, precum cea din 1920 a lui Wolfgang Kapp de la Berlin, sau cea din 1923, aşa-zisul "puci" al lui Adolf Hitler de la München.
Între 1924 şi 1929, Germania şi-a regăsit prosperitatea graţie investiţiilor americane şi stabilizării monetare. Mareşalul Paul von Hindenburg, candidatul dreptei, a câştigat alegerile prezidenţiale din 1925, în ciuda vârstei sale înaintate. Regimul s-a consolidat. Berlinul a revenit din nou la o viaţă intelectuală şi artistică strălucită.
Marea criză economică din anii 1929-1933 a schimbat însă radical situaţia. Şomajul a crescut enorm, afectând în 1932 circa 6 milioane de germani. Societatea germană oscila între comunişti şi nazişti, adepţii Partidului Muncitoresc Naţionalist German (NSDAP) condus de Hitler. Comuniştii îi urau pe socialişti pentru înăbuşirea insurecţiei spartakiste. Hitler a profitat de dezbinarea stângii iar partidul său, fiind finanţat de mari industriaşi germani precum Alfred Krupp, a câştigat alegerile parlamentare din noiembrie 1932. La 30 ianuarie 1933, preşedintele Germaniei Hindenburg l-a numit pe Hitler cancelar (Kanzler = Prim-Ministru). Spre deosebire de Mussolini, care a facut presiuni "de strada" pentru a ajunge la putere - prin Marsul asupra Romei, Hitler a ajuns la putere pe căi legale, castigand alegerile la urne.
