Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză a fost un stat socialist efemer creat ca urmare a izbucnirii în Finlanda a revoluţiei socialiste pe 18 ianuarie 1918. Proclamarea acestui stat a fost urmare a victoriei revoluţiei bolşevice din Rusia. Revoluţia finlandeză a fost condusă de facţiunea de stânga a Partidului Social Democrat din Finlanda în frunte cu Otto Ville Kuusinen. A fost format un guvern (Consiliu al Reprezentanţilor Poporului) care a luat iniţiativa începerii negocierilor pentru semnarea unui tratat de prietenie cu Rusia bolşevică. Tratatul a fost semnat pe 1 martie 1918 la Petrograd. Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză a existat practic numai în partea de sud a ţării şi a încetat să existe în aprilie 1918, când armata sa, Gărzile Roşii, a fost învinsă în războiul cuvil de Gărzile Albe sprijinite de Imperiul German.

Programul politic ala republicii socialiste şi proiectul de constituţie, scrise de Kuusinen, erau puternic influenţate de ideile social democrate, de ideile liberale ale Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite şi de sistemul cantonal elveţian. Principala sarcină era reforma socială, iar calea de acţiune acceptată era democraţia parlamentară bazată pe principiile suveranităţii poporului şi a autodeterminării naţionale. Abordările bolşevice ale problemelor social-politice precum dictatura proletariatului şi naţionalizarea pe scară largă, nu se regăseau în programul socialiştilor finlandezi. Din acest motiv, rebeliunea de stânga din Finlanda a diferit de Revoluţia din Octombrie şi de alte revolte apărute pe continentul european după încheierea primului război mondial, aşa cum au fost Republica Sovietică Maghiară a lui Béla Kun, Spartachiştii din Berlin, sau Republica Sovietică Bavareză din sudul Germaniei. Republica Socialistă Finlandeză a fost dependentă în cea mai mare măsură de ajutorul Rusiei bolşevice şi, poate, dacă ar fi supravieţuit, ar fi urmat o cale de dezvoltare mai radicală, datorită vecinătăţii şi influenţei vecinului comunist, a probolşevicilor din rândurile social-democraţilor finlandezi , (inclusiv ale lui Kuusinen), a sindicatelor şi a Gărzilor Roşii. La scurtă vreme după învingerea republicii în războiul civil, în timpul căruia cei mai mulţi lideri social-democraţi au fost ucişi, partidul s-a divizat, facţiunea comunistă refugiindu-se în frunte cu Kuusinen în Rusia, unde a înfiinţat Partidul Comunist Finlandez în exil.