Republica Naţională a Ucrainei Occidentale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Harta Republicii Naţionale a Ucrainei Occidentale

Republicia Naţională/Populară a Ucrainei Occidentale (în limba ucrainiană: Західно-Українська Народна Республика Zahidno-Ukrainska Narodna Respublika , prescurtat ЗУНР, ZUNR), a fost o republică efemeră care a existat între 1918 şi începutul anului 1919 în estul Galiţiei, Bucovina şi Transcarpatia, având ca principale oraşe Lvov, Kolomia şi Stanislav. Conform rezultatelor recensământului austro-ungar din 1910, în acest teritoriu trăiau aproximativ 5,4 milioane de oameni, dintre care 3.291.000 (60%) ucrainieni, 1.351.000 (25%) polonezi, 660.000 (12%) evrei, restul de 3% fiind format din germani, cehi şi alţii. Oraşele acestei regiuni preponderent rurale erau locuite în principal de polonezi şi evrei, în vreme ce ucrainienii erau majoritari la sate. Această distribuţie demografică avea să se dovedească o mare problemă pentru ucrainieni, Lvovul, cu o majoritate poloneză copleşitoare, era considerat la Varşovia unul dintre cele mai importante oraşe poloneze. În condiţiile în care nou-proclamată republică îşi stabilea capitala la Lvov, conflictul dintre ucrainieni şi polonezi a devenit inevitabil.

Stema tinerei republici era un leu galben privind către dreapta, aflat pe un câmp albastru. Culorile steagului naţional erau galben şi albastru.

Cu galben, zonele locuite de ucrainieni în nord-estul Imperiului Austro-Ungar, (1911).

Republica Ucrainei Occidentale a fost proclamată pe 9 octombrie 1918. La scurtă vreme după proclamarea republicii, în Lvov a avut loc o revoltă populară în Lvov, majoritatea polonezilor din oraş nefiind de acord să trăiască într-o altă ţară decât Polonia. După câteva săptămâini, rebelii au primit ajutor din partea a doua republică polonezăIPoloniei.

Republica Naţională a Ucrainei Occidentale s-a unit cu Republica Populară Ucrainiană pe 22 ianuarie 1919 într-un act cu o valoare mai degrabă simbolică, de vreme ce Ucraina Occidentală îşi păstra propria armată şi structură guvernamentală. După încheierea războiului polono-ucrainian, cea mai mare parte a teritoriului republicii a devenit parte a Poloniei în iulie 1919. Resturi ale armatei ucrainiene înfrânte şi-au găsit refugiu în Cehoslovacia vecină, unde au devenit cunoscute ca Ukrajinská brigáda (în limba cehă), în vreme ce cea mai mare parte a acestei armate a traversat frontiera în Republica Populară Uncrainiană, unde a continuat lupta pentru independenţă. În 1920, polonezii şi ucrainienii au căzut de acord asupra trasării liniei de frontieră de-a lungul râului Zbruch.

[modifică] Conducerea republicii

Republica Naţională a Ucrainei Occidentale, în decursul celor 8 luni de existenţă, a controlt o zonă locuită de aproximativ 4 milioane de oameni. În republică au fost ţinute alegeri în 22-25 noiembrie 1918 pentru cele 150 de mandate de deputat. Aproximativ o treime dintre mandate au fost rezervate minorităţilor naţionale: polonezi, evrei şi alţii. Polonezii au boicotat alegerile, în vreme ce evreii au participat, având aproximativ 10% dintre reprezentanţi. Evhen Petruşevici, preşedintele noului parlament ales, un fost membru al parlamentului austro-ungar, a fost ales în funcţia de preşedinte al republicii. În noua republică a fost menţinută stabilitatea administraţie antebelice austriece, fiind angajaţi funcţionari ucrainieni, dar şi profesionişti polonezi. Au fost luate măsuri pentru confiscarea marilor proprietăţi agricole ale moşierilor, terenurile fiind împărţite la ţăranii lipsiţi de pământ. În republică au fost mobilizaţi 100.000 de soldaţi în primăvara anului 1919, dar, datorită lipsei furniturilor militare, numai 40.000 erau gata de luptă.

[modifică] Timbrele poştale

În republică au fost emise aproximativ 100 de tipuri de timbre poştale, dintre care numai două nu erau modele supraimprimate ale timbrelor austriece sau bosniece.

Timbru ucrainian supraimprimat (mai 1919). Originalul era un timbru austriac de 5.

[modifică] Consultăti şi articolul:

• Republica Sovietică Socialistă Galiţiană, stat efemer din 1920

[modifică] Bibliografie

• John Bulat, Illustrated Postage Stamp History of Western Ukrainian Republic 1918–1919 (Yonkers, NY: Philatelic Publications, 1973)
• Paul Robert Magocsi, A History of Ukraine, University of Toronto Press: Toronto 1996, ISBN 0-8020-0830-5
• Scurtă menţiune istorică a ZUNR
• Introducere în filatelia ucrainiană