Războiul civil american

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

"Războiul Civil", în original, "The Civil War", este numele cel mai comun dat acestui conflict militar în Statele Unite ale Americii; pentru denumiri alternative vedeţi Denumiri ale "Războiul Civil American".

Războiul civil american American Civil War
Parte din {{{partedin}}}
(în sens orar din colţul din stânga sus) Prizonieri confederaţi după bătălia de la Gettysburg; Bătălia de la Fort Hindman, Arkansas; Rosecrans la bătălia de la Stones River, Tennessee
Dată: 12 aprilie 1861 – 9 aprilie 1865 Locaţie: Mai ales în Sudul SUA Consecinţe: Victoria Uniunii; Reconstrucţia; abolirea sclaviei Casus belli: Atacul Confederaţiei asupra Fort Sumter Schimbări teritoriale: {{{teritoriu}}}
Combatanţi
Statele Unite ale Americii (Uniunea sau SUA)	Statele Confederate ale Americii (Confederaţia sau SCA)
Comandanţi
{{{comandant1}}}	{{{comandant2}}}
Forţă
{{{forţă1}}}	{{{forţă2}}}
Victime
{{{victime1}}}	{{{victime2}}}
{{{note}}}

Războiul civil american, deseori denumit Războiul de secesiune sau Războiul dintre state (War Between the States), Războiul rebeliunii (War of the Rebellion), sau Războiul dintre Nord şi Sud sunt diverse denumiri date Războiului Civil American, conflict politic şi militar de peste patru ani (1861 - 1865) dintre Uniunea sau Nordul Statelor Unite ale Americii (care şi-a păstrat neschimbată denumirea sa oficială adoptată cu ocazia scrierii Constituţiei SUA, Statele Unite ale Americii) şi Sudul acesteia, format din şapte, mai apoi unsprezece state, care au secesionat gradat în 1860 - 1861 alcătuind entitatea statală federală denumită Statele Confederate ale Americii, conform denumirii originale din engleză, Confederate States of America.

Oficial, la vremea respectivă, Uniunea sau Nordul, condusă de preşedintele Abraham Lincoln, respectiv Partidul Republican, al cărui candidat a fost, s-a opus expansiunii sclaviei şi a refuzat categoric orice formă de secesiune a Confederaţiei, care era condusă de preşedintele Jefferson Davis. Luptele au început în ziua de 12 aprilie 1861, odată cu atacarea instalaţiilor militare de la Fort Sumter, South Carolina, de către forţele militare ale Confederaţiei. Se consideră că războiul ar fi încetat la 9 aprilie 1865 odată cu predarea generalului Robert Edward Lee la Appomattox Court House din Virginia.

Deşi este îndeobşte crezut, mai ales în "cultura populară", că sclavia ar fi fost cauza principală a acestui război, astăzi majoritatea istoricilor sunt de acord că această interpretare este hiper-simplistă. În realitate, există multiple motive care au generat escaladarea graduală a conflictului dintre Nord şi Sud, separarea progresivă a unor state de Uniune, respectiv culminarea conflictului cu un război lung, sângeros şi devastator pentru ambele părţi combatante, ale cărui reverberaţii politice, economice, sociale, culturale şi afective sunt de multe ori simţite în societatea americană până în secolul 21.

În timpul primului an de război, 1861, Uniunea a exercitat controlul statelor de frontieră şi a efectuat o blocadă navală, iar ambele state, dispunând de mobilizare generală, au alcătuit armate masive. În 1862, au avut loc primele bătălii majore şi sângeroase. In September 1862, Lincoln's Emancipation Proclamation made the freeing of the slaves a war goal, despite opposition from northern Copperheads who tolerated secession and slavery. Emancipation ensured that Britain and France would not intervene to help the Confederacy. In addition, the goal also allowed the Union to recruit African-Americans for reinforcements, a resource that the Confederacy did not dare exploit until it was too late. War Democrats reluctantly accepted emancipation as part of total war needed to save the Union. In the East, Robert Edward Lee rolled up a series of Confederate victories over the Army of the Potomac, but his best general, Thomas Jonathan "Stonewall" Jackson, was killed at the Battle of Chancellorsville in May 1863. Lee's invasion of the North was repulsed at the Battle of Gettysburg in Pennsylvania in July 1863; he barely managed to escape back to Virginia. In the West, the Union Navy captured the port of New Orleans in 1862, and Ulysses S. Grant seized control of the Mississippi River by capturing Vicksburg, Mississippi in July 1863, thus splitting the Confederacy.

During the first year, the Union asserted control of the border states and established a naval blockade as both sides raised large armies. In 1862 the large, bloody battles began. After the Battle of Antietam in September 1862, Lincoln's Emancipation Proclamation made the freeing of the slaves a war goal, despite opposition from Copperheads who supported slavery and secession. Emancipation ensured that Britain and France would not intervene to help the Confederacy. In addition, the goal also allowed the Union to recruit African-Americans for reinforcements, a resource that the Confederacy did not dare exploit until it was too late. War Democrats reluctantly accepted emancipation as part of total war needed to save the Union. In the East, Robert Edward Lee rolled up a series of Confederate victories over the Army of the Potomac, but his best general, Thomas Jonathan "Stonewall" Jackson, was killed at the Battle of Chancellorsville in May 1863. Lee's invasion of the North was repulsed at the Battle of Gettysburg in Pennsylvania in July 1863; he barely managed to escape back to Virginia. In the West, the Union Navy captured the port of New Orleans in 1862, and Ulysses S. Grant seized control of the Mississippi River by capturing Vicksburg, Mississippi in July 1863, thus splitting the Confederacy.

By 1864, long-term Union advantages in geography, manpower, industry, finance, political organization and transportation were overwhelming the Confederacy. Grant fought a number of bloody battles with Lee in Virginia in the summer of 1864. Lee won in a tactical sense but lost strategically, as he could not replace his casualties and was forced to retreat into trenches around his capital, Richmond, Virginia. Meanwhile, William Tecumseh Sherman captured Atlanta, Georgia. Sherman's March to the Sea destroyed a hundred-mile-wide swath of Georgia. In 1865, the Confederacy collapsed after Lee surrendered to Grant at Appomattox Court House and the slaves were freed.

The full restoration of the Union was the work of a highly contentious postwar era known as Reconstruction. The war produced about 970,000 casualties (3% of the population), including approximately 620,000 soldier deaths - two-thirds by disease. ^[1] The causes of the war, the reasons for its outcome, and even the name of the war itself are subjects of lingering controversy even today. The main results of the war were the restoration and strengthening of the Union, and the end of slavery in the United States.

Războiul civil american, deseori denumit Războiul de secesiune sau Războiul dintre state (War Between the States), Războiul rebeliunii (War of the Rebellion), sau Războiul dintre Nord şi Sud sunt diverse denumiri date Războiului Civil American, conflict militar de peste patru ani (1861 - 1865) dintre Uniunea sau Nordul Statelor Unite ale Americii (care şi-a păstrat neschimbată denumirea sa oficială adoptată cu ocazia scrierii Constituţiei SUA, Statele Unite ale Americii) şi Sudul acesteia care a secesionat gradat în 1860 - 1861 alcătuind entitatea statală federală denumită Statele Confederate ale Americii, conform denumirii originale din engleză, Confederate States of America.

Deşi este îndeobşte crezut, mai ales în "cultura populară", că sclavia ar fi fost cauza principală a acestui război, astăzi majoritatea istoricilor sunt de acord că această interpretare este hiper-simplistă. În realitate, există multiple motive care au generat escaladarea graduală a conflictului dintre Nord şi Sud, separarea progresivă a unor state de Uniune, respectiv culminarea conflictului cu un război lung, sângeros şi devastator pentru ambele părţi combatante, ale cărui reverberaţii politice, economice, sociale, culturale şi afective sunt de multe ori simţite în societatea americană până în secolul 21.