Planor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Planorul este aeronava mai grea decât aerul, fără motor, care pluteşte în aer datorită forţelor aerodinamice ce acţionează asupra lui. Ca formă, planorul este asemănător avionului, fiind foarte uşor în greutate, cu o încărcătură mică a aripilor şi raportul dintre lungimea şi lăţimea acestora ridicat (aripile planorului sunt mai lungi şi mai înguste decât cele ale unui avion).
Recordul mondial de înălţime a fost înregistrat la traversarea Anzilor: peste 15.000 de metri, aproape de stratosferă. În România, curenţii din Carpaţi au ridicat un planor la recordul naţional de 11.000 de metri. Recordul de distanţă la planorism este de 700 de kilometri în România.
Planorul foloseşte curenţi ascendenţi pentru a câştiga înălţime. Zborul unui planor începe cu lansarea care în mod obişnuit se face prin remorcaj de avion sau mosor/automosor. După ce atinge înălţimea de declanşare, planorul zboară cu o precizie ridicată folosindu-se de caracteristicile sale aerodinamice (portanţă vs. rezistenţă la înaintare). În momentul în care intră într-un curent ascendent, variometrul (aparat de bord care sesizează variaţiile de înălţime ale aeronavei) indică urcare şi se comandă spiralarea şi centrarea planorului în căminul ascendent pentru a câştiga înălţime.
