Paul Poiret

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Desen de Paul Poiret, 1909, prefigurând ceea ce urma să devină un curent artistic major al secolului 20, Art Deco.

Paul Poiret (n. 20 aprilie 1879, Paris - d. 28 aprilie 1944, Paris), a fost un creator de modă francez (în franceză couturier), din Paris, care a fost în perioada sa maximă de creaţie şi succes comercial la începutul secolului 20, în timpul perioadei cunoscută ca La Belle Epoque. Poiret a mai avut un al doilea vârf al succesului între 1919 şi 1925, după terminarea primului război mondial.

Cuprins

1 Ucenicia la maeştri
2 Manifestul artistic a lui Paul Poiret
3 "Paul Poiret à Paris"
4 Stagnarea şi declinul
5 Excentricitate în plină La Belle Epoque
6 Re-descoperirea lui Paul Poiret în 2005
7 Bibliografie
- 7.1 Alte referinţe
8 Legături externe

[modifică] Ucenicia la maeştri

Paul Poiret a studiat şi a lucrat la început pentru pentru designerul de modă Jacques Doucet la sfârşitul anilor 1890. Prima sa realizare a fost o rochie din care s-au vândut cel puţin 400 de exemplare, stârnind atenţia şi admiraţia lui Doucet pentru munca sa de calitate.

Apoi, până la terminarea perioadei sale de ucenicie, a lucrat pentru scurt timp pentru faimoasa House of Worth, casa de modă a celebrului Charles Frederick Worth, supranumit şi la pere de haute couture.

Fiind extrem de talentat, şi-a deschis propria sa casă de modă în 1904 la Rue Auber 5. A devenit repede faimos pentru produsele sale pline de frumuseţe şi rafinament, dar în special pentru realizarea de rochii elegante, atât de zi cât şi de seară, în stil oriental şi, mai ales, în ambele stiluri, stilul Art Nouveau dominant în epocă şi prefigurând stilul Art Deco, care era difuz dar emergent, urmând a fi cu adevărat "botezat" doar în 1925.

[modifică] Manifestul artistic a lui Paul Poiret

Viziunea lui Poiret, extrem de novatoare pentru întrega modă feminină contemporană cu el şi ulterioară, se poate rezuma la parafraza eliberarea corpului femeii de orice fel de constrângeri. Prin modul în care a conceput toată îmbrăcămintea feminină, inclusiv prin inovaţiile sale deosebite în domeniul linjeriei intime feminine, inventarea sutienului modern fiind una dintre cele mai cunoscute, Paul Poiret a fost un reformator din rădăcini al modei feminine.

Astfel, în 1909, publică împreună cu Paul Iribe şi Georges Lapepe, o broşură intitulată "Les Robes de Paul Poiret", iar în 1911 o a doua intitulată "Les Choses de Paul Poiret". Aceste broşuri prezintă rochii, respectiv alte piese de îmbrăcăminte feminine, ca soluţii elegante, simple, nerestrictive fizic şi extrem de frumoase, un adevărat manifesto artistic al couturierului.

[modifică] "Paul Poiret à Paris"

Între 1909 şi 1914, Paul Poiret a dominat fără egal scena pariziană de haute couture. Astfel, Poiret este primul creator de modă care a lansat, în 1911, propriul său parfum, numit Rosine după fata sa cea mai mare. De asemenea, cu aceeaşi ocazie, a lansat o linie de cosmetice proprii, fiind şi primul creator de modă care a lansat o adevărată modă a pieselor de linjerie intimă, croite pentru femei reale din lumea reală, părăsind moda corsetelor de tip "armură", extrem de stânjenitoare, dar realizatoare de "talie de viespe".

Artista, devenită apoi creatoare de modă Jeanne Lanvin şi creatorul de modă Poiret şi-a dat mâna în această realizare Le Bon Ton.

Printre designerii şi artiştii celebrii ai timpului se număra şi Raoul Duffy, care a fost angajat de Poiret, în anul 1909, să designeze motive pentru textilele folosite de acesta în designarea, realizarea şi confecţionarea pieselor sale de îmbrăcăminte.

Inspirat de către Art Nouveau, fiind totodată un precursor în domeniul său a ceea ce urma să devină Art Deco, Paul Poiret a creat haine cu motive bogate şi complexe, lejere, largi, de tip manta sau togă, cu culori vii şi contrastante, având un clar aer exotic, încorporând în produsele sale elemente de îmbrăcăminte din hainele purtate în viaţa de zi cu zi de oamenii din Asia Mică, Orientul Mijlociu şi Asia de est.

Semnătura imagistică a creatorului de modă Paul Poiret a fost trandafirul, servind simultan şi ca element decorativ al creaţilor sale. Ca semnătură, pusă distinctiv pe unul din produsele sale, roza lui Poiret indica o piesă de îmbrăcăminte de care designerul era mândru. Paul Iribe, un artist grafic şi designer de bijuterii, acelaşi cu care Poiret a realizat în 1909 / 1911 broşurile manifestului său artistic, este artistul care a realizat şi eticheta comercială a lui Poiret, desenul unui trandafir, însoţit de textul lui grafic "Paul Poiret à Paris."

[modifică] Stagnarea şi declinul

Primul Război Mondial a stopat foarte multe destine, a dus la declinul unei anumite epoci şi a unui anumit fel de a vedea şi realiza lucrurile. O altă lume, şi mai ales, o altă Europă se "năştea". Printre "victimele" mai târzii ale acestei perioade s-a numărat şi Paul Poiret, care fără a înceta a fi creativ şi artistic, a suferit un declin accelerat la sfârşitul decadei 1921 - 1930, datorat în parte şi apariţiei a noi creatori de modă, aşa cum ar fi Coco Chanel.

După recesiunea firească din timpul anilor războiului, 1914 - 1918, a urmat o perioadă în care popularitatea şi interesul faţă de hainele şi produsele sale au crescut până un maximum care a coincis cu expoziţia de la Paris din 1925 ( Exposition des Arts Decoratifs), aceeaşi expoziţie care a adus lumii conceptul de Art Deco. După acest an de vârf, atracţia exercitată de produsele lui Poiret s-a diminuat treptat, dispărând complet la sfârşitul anilor anii 1920.

În 1929, din păcate, artistul şi "regele neîncoronat" al modei perioadei La Belle Epoque, Paul Poiret, a trebuit să admită inevitabilitatea declinului succesului său, compania sa devenit falită. După durerosul proces de lichidare, Poiret a trăit următorii 15 ani în condiţii de mari lipsuri financiare şi a murit în 1944 aproape în mizerie şi total ignorat.

[modifică] Excentricitate în plină La Belle Epoque

Poiret era celebru în epocă pentru petrecerile fastuoase pe care le organiza. Spre exemplu, una dintre acestea, supranumită "A o mie şi doua noapte" (inspirată de povestea celor "O mie şi una de nopţi"), ţinută în noaptea de 24 spre 25 iunie 1911, a avut peste 300 de invitaţi care trebuiau să fie îmbrăcaţi în costume orientale. În cazul în care oaspeţii veneau impropriu îmbrăcaţi, ei aveau fie opţiunea de a-şi schimba hainele cu care veniseră cu haine orientale pe care gazda le furniza sau erau poftiţi să părăsească petrecerea.

[modifică] Re-descoperirea lui Paul Poiret în 2005

În aprilie 2005, la Paris, un comerciant de haine "vechi", Francoise Auguet a organizat o expoziţie, urmată de o vânzare la licitaţie a 600 de haine de aceeaşi mărime, toate realizate de Paul Poiret pentru soţia sa, Denise. Toate aceste haine, aflate în excelentă condiţie, au fost păstrate pentru mai bine de jumătate de secol în dulapurile casei uneia din nepoatele lui Poiret.

Expoziţia a fost un succes remarcabil, atât ca un eveniment monden cât şi ca reuşită financiară, vânzarea producând o sumă echivalentă a peste 2 milioane de dolari americani. Întreaga garderobă a Denisei Poiret, realizată în maniera prêt-à-porter, conţinând rochii, tunici, robe, deux-pieces, pantaloni, bluze, ... realizate în cele mai variate stiluri europene, exotice, antice şi moderne a uimit o generaţie care uitase sau nu ştiuse niciodată cine fusese, de fapt, Paul Poiret.

Couturierul Azzedine Alaia, unul dintre creatorii de modă contemporani cu un acut simţ al istoriei modei, el însuşi un colecţionar de piese de îmbrăcăminte, a fost parte integrantă a reuşitei evenimentului oferind clădirea propriei sale case de modă pentru expoziţia ce a precedat vânzarea colecţiei lui Paul Poiret.